Filozofia social-politica a generatiei ‘27

Martea trecuta, la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” a avut loc lansarea volumului Filozofia social-politica a generatiei ‘27, semnata prof. dr. Volos Mugur. Studiul, care reprezinta si lucrarea de doctorat a profesorului Volos are in atentie patru dintre cele mai marcante personalitati ale culturii romane, din perioada interbelica: Mircea Vulcanescu, Constantin Noica, Mircea Eliade si Emil Cioran. Una dintre ipotezele studiului este aceea ca intre realitatea sociala a Romaniei interbelice si ideile sustinute de catre Vulcanescu, Noica, Eliade sau Cioran exista o dependenta reciproca. „Scrierile lor au marcat puternic existenta si constiinta sociala a timpului lor, iar realitatile Romaniei interbelice au inraurit aparitia si evolutia acestei generatii de valorosi ganditori romani”, afirma autorul lucrarii. Volumul debuteaza cu o analiza a contextului socio-istoric in care au aparut si s-au afirmat cele patru personalitati marcante ale culturii si stiintei romanesti. Pentru aceasta, Volos Mugur a recurs la analizarea diverselor documente sociale: rezultatele recensamintelor, statistici, tratate de istorie sau reviste de sociologie, dar si jurnale sau memorii din epoca. Prin cautarea fundamentelor filozofice ale generatiei ‘27, sunt analizate modul in care se reflecta realitatile sociale ale Romaniei interbelice in scrierile celor patru membri ai generatiei si modul in care acestia s-au angrenat in controversa traditionalism-modernism. Rostul studiului nu este acela de demolare de idoli, nici acela de ridicare pe soclu a unor personalitati care, oricum, isi au rolul si rostul lor bine determinat in istoria culturala a Romaniei, ci consta in receptarea critica, detasata, nepartinitoare a ideilor filozofice ale generatiei. Cateva dintre concluziile studiului mi se par demne de a fi subliniate: traditionalismul autohtonist, ruralizant si antieuropean al lui Mircea Vulcanescu s-a impletit cu sustinerea valorilor perene ale ortodoxiei; in cazul „tanarului Noica” putem remarca doar atitudinea ambivalenta a acestuia, intre cultivarea specificului national si modernizarea pe linia europenizarii; Eliade a fost la fel de ambiguu in precizarea pozitiei sale in raportul traditie-modernitate, mesianismul ortodox parandu-i-se a fi doar un fervent necesar pentru revigorarea unui nationalism organic, capabil sa se racordeze la universalitate; pozitia impartasita de catre Cioran este cea mai distantata in raport cu cea a colegilor sai de generatie, el pronuntandu-se ferm in favoarea urbanizarii si a industrializarii, anti-traditionalist si pro-european, imputand ortodoxiei rolul sau frenator, de piedica in calea progresului. Ioan BOTIS