Filiera caselor nationalizate

* „Avalansa” cererilor de retrocedare a imobilelor nationalizate a generat o adevarata mafie in Sighetu Marmatiei I Chiriasii spun ca in spatele cererilor stau doi trei „baieti destepti” care iau legatura cu proprietarii imobilelor I In unele cazuri se vorbeste chiar de imputerniciri fictive. Scoli, cimitire, cladiri publice, case. Zeci de imobile din municipiul de peste Deal sunt cerute de fostii proprietari, urmasii lor sau diferiti „baieti destepti” care au transformat revendicarile in afacere. Cheia afacerii e la casele nationalizate. „Peste noapte”, in complicitate cu chiriasii nestiutori sau cu urmasii proprietarilor, doua-trei persoane au ajuns sa detina zeci de imobile in municipiul de peste Deal. Dupa marele jaf comunist, botezat „nationalizare”, de doua decenii incoace se deruleaza altul. Revendicarea fostelor imobile luate cu japca de regimul rosu a devenit o mega afacere profitabila pentru cei care au informatii, relatii si bani. In mod ciudat, in mai toate cererile si procesele de revendicare din Sighetu Marmatiei sunt implicate aceleasi persoane. Doua-trei persoane care reprezinta fostii proprietari. Unii „pe bune”, altii nu. Valeria Varga, un chirias intr-o casa nationalizata din Sighet, spune ca, „filiera caselor nationalizate” actioneaza dupa un scenariu bine pus la punct si ocheste de obicei case locuite de rromi sau persoane defavorizate sociale: „un barbat de la noi, in legatura cu o femeie plecata in Israel, a reusit sa puna mana pe jumatate Sighetul. El merge si cauta unde stau persoane defavorizate, face poze la casa si ii trimite ei adresa. Ea face o imputernicire pe numele lui. Cred ca fictiva si urmeaza procesul. Asa au reusit sa ia zeci de case. Desi, eu am trait o viata in Sighet si stiu ca fostii proprietari, in multe cazuri, nu traiesc si nu au nici urmasi. Au incercat si cu mine, dar eu am autorizatie de constructie si m-am interesat, stiu ca fostul proprietar nu mai traieste. Dar daca nu stiam, imi luau si mie casa. Jumate de oras e al lor. Sunt multe, multe case luate ase”. Exista insa si „buni samariteni”. Persoane care se intereseaza de fostii prorietari si aleg de obicei cazuri aproape de finalizare. Daca proprietarii sunt batrani, cu atat mai bine. Ii suna, dau cateva informatii despre dosar, ca sa arate ca sunt informati si arunca momeala: le spun ca pot sa-i ajute, dar contra cost. Mai mult, altii prefera sa cumpere dreptul de revendicare cu totul. Iar fostii proprietari, exasperati de drumurile interminabile pe care le fac si de procesele fara sfarsit, isi vand casele pe bani maruinti. Evident, „baietii destepti” nu au probleme sa intre in posesia lor. In schimb, proprietarii de drept se chinuie zeci de ani in instanta cu astfel de cereri. Cel mai relevant caz de acest fel este cel al sigheteanului Mihai Hriny, parte in cel mai lung proces din istoria Maramuresului. Familia Hriny are aproape 70 de kilograme de sentinte si plangeri, a trimis membrii la toti presedintii Romaniei si la toti ministrii justitiei de dupa 1989 si a luptat in instanta doua decenii pentru a-si recupera un imobil care ii apartine de drept. Povestea familiei Hriny a fost prezentata pe larg de GAZETA DE Maramures. Pe scurt, pe un teren mostenit de la parinti, familia si-a ridicat o vila in 1974. In 1987 au parasit insa tara, iar comunistii le-au confiscat averea. Se spune ca vila familiei Hriny a fost ochita pentru „printisorul” Nicu Ceausescu, dar a ajuns in proprietatea OJT Maramures si a devenit unul dintre motelurile de top ale Sighetului. Asa a si fost trecut in acte. Asa ca, acum, dupa 20 de ani, cand Mihai Hriny si-a recuperat casa, nu o poate intabula. Motivul? O chichita: in sentinta scrie ca a dobandit o casa. Ori in acte, casa e motel. Asa ca familia Hriny mai trebuie sa astepte, nu se stie cat, ca sa dobandeasca de drept imobilul care ii apartine. In schimb, „geambasii caselor nationalizate” nu au probleme cu retrocedarile. Vom reveni. Avalansa de cereri Din cauza avalansei de nationalizari, zeci de chiriasi au ramas pe drumuri si asalteaza cu cereri primaria. Marius Ierima, seful Serviciului Spatiu Locativ din cadrul Primariei Sighetu Marmatiei, spune ca: „anul viitor o sa avem nevoie de cel putin 15 case, care inseamna in jur de 50 de familii, pentru persoane din imobilele retrocedate. Speranta era realizarea blocurilor”. Raportat la numarul de cereri, necesarul de locuinte ajunge la circa 1500, cifra in care intra si cazurile sociale si chiriasii din imobilele retrocedate. Case de top Printre casele nationalizate cel mai bine cotate in Sighet se numara casa fostului primar, Papp, care a gazduit Centrul de Executie Bugetara. Cladirea a fost revendicata de un anume Arbel Yoseph, iar fostul directror al centrului, Grigore Moldovan, a fost acuzat ca i-a inlesnit tranzactia si chiar ca ar fi incheiat un antecontract la notar, prin care, odata intrata in posesia lui Arbel, cladirea va trece a doua zi in proprietatea lui Moldovan. O alta casa celebra e cea a familiei Mihaly de Apsa din centru. Dupa Revolutie, Lucia Mihaly de Apsa, ultimul supravietuitor, a primit despagubiri banesti pentru nedreptatea savarsita si, inainte de-a muri, a donat cladirea, prin testament, Muzeului Judetean. Un alt imobil este casa Kraus de pe strada Mihaly de Apsa, construita de Szabo Aurel, achizitionata ulterior de directorul spitalului de la acea vreme, care a transformat-o in sanatoriu. Dupa Revolutie, casa a fost ocupata de familii sarace. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro