Fiica Revolutiei

Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Sunt primii copii care s-au nascut in democratie, iar in acest sfarsit de an devin primii adulti care n-au trait nicio zi in comunism. In ultima zi de comunism si prima noapte de libertate, in Baia Mare s-au nascut trei copii. Prima dintre ei a fost Alexandra Nemes. La televizor se scanda „Ole, ole, Ceausescu nu mai e!”. „Libertate” sau „Opriti macelul”. Oamenii iesisera pe strazi sa sarbatoreasca victoria impotriva unui regim totalitar. Scandau, cautau teroristi, mureau... Era 22 spre 23 decembrie 1989, prima noapte de libertate si democratie a Romaniei. Se nastea un nou regim, se nastea democratia, se nasteau sperante, se nasteau oameni... Primii oameni liberi. „Copiii Revolutiei”, primii romani care nu au trait nicio zi in comunism, primii copii dintr-o generatie pentru care s-a murit in 1989. Momentul nasterii lor a devenit un simbol² simbolul victoriei impotriva comunismului, simbolul nasterii democratiei. Au crescut odata cu Romania democrata, si, in anul in care Romania isi face intrarea in lumea „adulta” a europenilor liberi, ei isi serbeaza majoratul. Pe 23 decembrie 2007, trei baimareni devin primii adulti care n-au trait nicio zi in comunism. Prima dintre ei, Alexandra Magdalena Nemes, s-a nascut la exact doua ore dupa se anuntase sfarsitul „epocii de aur” si preluarea puterii de un nou regim. E primul copil care s-a nascut in Baia Mare dupa caderea comunismului. „Primul copil nascut in libertate”, asa ne-o prezinta Magdalena Nemes pe fiica sa Alexandra. In 1989, Magdalena Nemes avea 28 de ani, o casnicie fericita cu Ioan Nemes si o fetita de 5 ani, Laura. Si ea si sotul sau erau artisti. Urau politica, cantecele patriotice si regimul Ceausescu. In semn de protest fata de sistem isi improvizasera o antena cu furculite si sarme, ca sa poata urmari programele televiziunilor unguresti, unde nu se vorbea de „mult-iubitul conducator”. Dar, la fel ca alti romani, isi manifestau nemultumirea pe ascuns. Isi aminteste ca in preajma celui de-al XIV-lea Congres era insarcinata deja cu al doilea copil. „Ma pregateam sa nasc. Laura, fiica cea mare, era la gradinita si doamnele educatoare au invatat-o celebra lozinca Ceausescu reales la al XIV-lea Congres. Dar ea era sasaita si nu reusea sa spuna corect lozinca. Spunea Ceausescu de ales pana la al XIV-lea Congres. Era ca o premonitie. Tatal meu ii facuse si o poezie cand a fost facuta soim al patriei² Jur cu mana pe fundita/ Si cu fundul pe olita/Sa cresc mare si voinic/ Pe-ntuneric si pe frig/ Fara sa mananc nimic. Si tremura sufletu-n mine sa n-o spuna la gradinita. Ceausescu ne-nvatase sa ne temem”, isi aminteste Magdalena Nemes. „A fost o nebunie”, asa incepe Magdalena Nemes comemorarea zilelor de teroare, spaima, fericire, incertitudine si satisfactie. Avea contractii foarte mari si joi, in 21 decembrie 1989, a mers la spital. In spitalul judetean din Baia Mare era un singur aparat de radio si un singur televizor. Lifturile spitalului nu functionau, pentru ca directorul daduse ordin sa nu coboare nimeni cu liftul. Asa ca, de fiecare data cand se anuntau stiri noi la radio sau la televizor, personalul spitalului cobora in graba sa le asculte. De cateva ori pe zi, pasii grabiti se auzeau pe scari. Iar Magdalena Nemes intelegea ca se intampla ceva, dar nu stia ce. Pe holul sectiei de maternitate era un singur telefon care suna intruna, iar putinele vesti de afara le primea de la sotul sau care facea naveta intre spital si casa. „Sotul meu a fost tot timpul alaturi de mine si ma tinea la curent cu ce se intampla. Dar, dupa ce pleca de la mine, ma rugam. Nu stiam cand o sa ne mai vedem. Ma rugam sa se intoarca peste 2-3 ore, sa fie bine. Laura era acasa cu mama si tata. Ma temeam si pentru ei, si pentru sora mea. Dar nu puteam face nimic, trebuia sa nasc, dar nu ma mai gandeam la nastere, ma gandeam la ce se intampla”. Apoi a fost adus un aparat de radio si in maternitate. Dar, in loc sa ridice ceata care plana asupra evenimentelor, aparatul a generat si mai multa panica. Practic, pe toata durata travaliului, Magdalena Nemes a ascultat la radio tipete, strigate si impuscaturi² „Nu-i impuscati! Nu-i omorati! Stati! Nu trageti! Asta auzeam intr-una. Am stiut ca nu se va termina bine si ma tot gandeam ce se intampla daca nu-l prind pe Ceausescu. Imi ziceam ca ne vor aresta pe toti. Spaima asta m-a afectat foarte tare si din aceasta cauza mi s-au oprit contractiile. Se speriase si medicul. Le-am zis sa opreasca aparatul de radio pentru ca in acele conditii nu pot sa nasc. Era in pericol si copilul. Cateva secunde nu i-a fost oxigenat creierul. Apoi mi-au facut masaje, mi-au dat injectii, perfuzii si, in noaptea dintre 22 si 23 decembrie, la ora 1, am nascut. Eram trei femei care ne pregateam sa nastem. Eu am nascut prima. Alexandra a fost primul copil nascut in libertate, tocmai in ziua victoriei Revolutiei. A fost si singura fetita. De aceea, nasele i-au pus numele de botez Victoria”. Teroarea a continuat si in zilele urmatoare, desi Ceausescu fusese arestat si, practic, nu mai exista adversar. Numai ca incepusera zvonurile legate de teroristi. Magdalena Nemes auzea in fiecare zi zvonuri despre morti si raniti care erau adusi la spital. Zvonistica a culminat cu o presupusa bomba amplasata sub cladirea spitalului - teroristii vroiau sa-l arunce in aer. „Era noapte si s-au stins toate luminile in spital. Au intrat in salon garzile patriotice, aveau banderola pe mana si ne-au scos afara. Le-am spus sa aprinda lumina, dar au zis ca nu pot pentru ca s-a pus o bomba sub spital si se cauta teroristii. Intrarea era blocata, nimeni n-avea voie sa intre sau sa iasa din cladire. Pe noi ne-au scos pe hol si nu ne-au lasat sa ne luam nici macar copiii, care au ramas in salon. Au cautat pe mese, sub mese, pe paturi, sub paturi, vreo jumatate de ora. In acest timp noi sateam pe hol si nu stiam ce se intampla. Ne gandeam ca vom sari in aer, ma gandeam ca daca eu mor, asta e, dar fetita... Si veneau, iti puneau lanterna in ochi si te verificau. Noi nu stiam nimic, noi nasteam, nu faceam altceva. Nu ne-a spus nimeni daca au gasit sau nu bomba... Era o nebuloasa totala. Starea aia psihica si sufleteasca era cumplita. Astfel de lucruri te marcheaza¬. Sotul sau i-a adus vestea victoriei. Trecuse prin piata si vazuse multimea adunata acolo. Lumea scanda, se bucura. In Baia Mare nu se tragea, dar in Bucuresti da... Magdalena Nemes a inteles in ce conditii a nascut abia dupa ce s-a intors acasa. „Au fost momente cumplite pentru mine cand am ajuns acasa si am vazut la televizor ce s-a intamplat. A fost minunat ca am adus pe lume o viata, dar a fost cumplit ce s-a intamplat in perioada asta. Asta era ciudat² unii isi dadusera viata, altii dadusera viata atunci...”. „O fire rebela, se vede ca e primul copil nascut in libertate”, continua Magdalena Nemes. Pentru Alexandra, libertatile la care doar visau parintii ei inainte de 1989 par firesti. Ea s-a nascut cu dreptul la libera exprimare, cu dreptul la libera circulatie, cu dreptul la... libertate. Totusi, evenimentele din noaptea in care s-a nascut au afectat-o si pe ea. „Pana la varsta de 5 ani nu a avut nimic. Dupa 5 ani i s-a declansat o forma de epilepsie. Cadea pur si simplu din picioare. Facea blocaje. Erau crize ciudate, niste momente moarte in viata ei. Nu vorbea, nu auzea. Dar, daca apuca sa deseneze la gradinita, de exemplu, mana ii mergea mai departe. Am dus-o la domnul doctor Roman. I-a facut niste encefalograme si a spus ca e o boala din nastere. M-a intrebat in ce conditii am nascut. I-am povestit ca am nascut de Revolutie, cand era nebunia mai mare, se tragea si a spus ca din cauza asta s-a declansat boala. El a tratat-o”, povesteste mama Alexandrei. Pentru Alexandra Nemes acea perioada pare aproape ireala. Stie de la parinti si de la bunici ca „nu era bine atunci”, dar isi imagineaza cu greu cum e sa te trezesti la 1 noaptea si sa te asezi la rand pentru un litru de lapte. Cat despre regimul care a crescut in acelasi timp cu ea, Alexandra nu are prea multe cuvinte de lauda. Nici mama ei, de altfel² „am sperat la ceva mai bun”. Magdalena Nemes e suparata pe guvernele post-decembriste ca n-au condus Romania in asa fel incat sa-i tina pe romani in tara. Regimul pentru care se bucurase atat de mult i-a impartit familia² jumatate traieste in Baia Mare, jumatate in Italia. „Pentru mine nu e ceva foarte important”, spune Alexandra Nemes despre ziua in care s-a nascut. Nimeni n-a intrebat-o pana acum despre asta si nu s-a mirat ca are aceeasi varsta cu democratia romaneasca. Ce apreciaza cel mai mult dintre idealurile pentru care s-a murit in 1989? „Libertatea de circulatie e foarte importanta”, spune Alexandra. Are si argumente² poate sa plece sa-si viziteze sora stabilita in Italia si asa se poate stabili si ea in peninsula. Pentru asta se pregateste de trei ani. Este eleva in clasa a 11-a la Grupul Scolar Tehnic, la sectia „estetica si igiena corporala”. In vara termina scoala profesionala si spera sa plece in Italia. E convinsa ca va avea un viitor mai bun acolo. De altfel, pentru asta si-a ales specializarea. Avea o medie foarte mare la examenul de capacitate, apropiata de nota 9, si totusi a mers la o scoala profesionala. In Italia e importanta specializarea, iar ea vrea sa fie coafeza. De mica avea inclinatii spre arta frumusetii, iar acum isi poate transforma pasiunea in profesie. Sora sa are pregatit un capital cu care sa deschida o afacere, deci se va implica intr-o afacere de familie. De ce nu deschide o afacere in Romania? „Aici nu poti. E birocratie, sunt taxe mari. Ramai cu doi leuti dupa o luna de munca si te intrebi pentru ce ai muncit. Sora mea a pornit de la zero acolo si a reusit. Era olimpica aici, dar nu avea niciun viitor. Si-a continuat scoala acolo, a devenit agent de bursa si ii merge foarte bine. Are acum un capital sa deschida propria afacere. Pentru asta are nevoie si de mine acolo”, spune Alexandra. Cat despre politica, Alexandra nu stie prea multe. N-o intereseaza subiectul, desi tatal sau, Ioan Nemes, e politician (consilier local al municipiului Baia Mare). Dar spune ca el face politica interesului public, nu politica unui partid. Ca o coincidenta, Magdalena Nemes ne povesteste ca fiica sa cea mare are un baietel de un an. E nascut in 26 ianuarie. De ziua lui Ceausescu. „Am un nepot nascut de ziua lui Ceusescu si o fiica nascuta in ziua caderii regimului lui Ceausescu. Straniu, nu?”. In 23 decembrie, Alexandra isi va serba majoratul. Nu cu tam-tam, ci intr-o petrecere restransa, in familie. Va asculta la televizor documentare si emisiuni despre momentul istoric in care s-a nascut, si va vedea coroanele depuse la monumentul eroilor care au murit cand ea se nastea. Va vedea probabil si „copiii Revolutiei” din alte orase, prezenti la manifestari in care li se acorda diplome. Ii va vedea si pe oamenii care atunci se bucurau si care acum spun la fel ca mama ei² „speram ca va fi mai bine”... Va vedea, probabil, si circul din Parlamentul Romaniei, si pensionarii care inca stau la cozi pentru un pachet de alimente sau un medicament vital, desi au trecut 18 ani de la caderea regimului comunist. Si se va intreba, la fel ca alti romani² „Pentru asta s-a murit in decembrie 1989?”. Magdalena Nemes isi aminteste ca a plans cand a auzit pentru prima data „Tatal nostru¬ si „Desteapta-te romane¬ la televizor. „Pe vremea lui Ceausescu nu puteam merge la biserica, desi suntem crestini. Si cand am auzit rugaciunea sau imnul, nu-mi venea sa cred. Ma intrebam cum se poate. Traiam intens fiecare clipa. Acela a fost Craciunul insangerat pe care n-o sa-l uit niciodata. Intotdeauna in perioada asta, in jurul datei de 20 decembrie, imi amintesc ce s-a intamplat atunci. Intru in depresie. Remedii? Ma uit la ea¬, spune Magdalena Nemes privind cu drag catre Alexandra. Conducatorii postdecembristi n-au stiut sa se ocupe de generatiile viitoare. Nici macar de prima generatie libera a Romaniei. Pe Magdalena Nemes o doare ca pruncii Revolutiei au fost uitati. Si, din pacate, a fost uitat si simbolul pe care il poarta ei. „Cand Alexandra a implinit un an, am primit telegrama. Eram inca in soc. A venit postasul si a zis «aveti o telegrama». M-am speriat ca a murit cineva, tocmai cand noi eram atat de fericiti. «Am deschis-o repede si am citit. Era frumos compusa si atunci m-a impresionat² Te-ai nascut intr-un moment istoric in care tinerii si-au jertfit viata pentru tara», asa incepea. Era semnata de presedintele Iliescu. A fost o chestie frumoasa. De atunci, nimeni nu ne-a trimis felicitari si telegrame. Copiii revolutiei au fost dati uitarii¬.