Festivalul anonim

In fiecare iarna, dupa Craciun, Sighetu Marmatiei este gazda unui Festival al Datinilor de Iarna care, an de an, este tot mai slab calitativ, tot mai putin mediatizat. Editia “Marmatia” 2005 a festivalului, cea de-a XXXVII, trebuia sa inceapa luni, 26 decembrie, cu un concert de colinde la Sala “Viorel Costin” a Casei de Cultura, concert sustinut de formatii artistice „din tara si strainatate”. Numai ca evenimentul s-a... contramandat! Alt inceput A doua zi, la Primaria Sighet, organizatorii, etnografii prezenti si o parte a reprezentantilor celor 25 de grupuri de colindatori au participat la o masa rotunda unde s-a discutat despre declararea Sighetului ca oras patrimoniu UNESCO (!) si alte aberatii. Apoi s-a vernisat clasica expozitie a artistului Ion Bledea (sculptor mai bine cunoscut in strainatate decat in Romania), urmata de primirea plugusorului in fata Primariei (ocazie cu care politistii au facut „cordon”, nelasand sa treaca in spatiul inchis decat persoane alese pe spranceana, o multime de fotografi si cameramani, unii straini ramanand pe dinafara). A urmat obisnuita parada a performerilor romani, ucraineni (din comuna Remeti) si tipteri din Viseu de Sus. In afara morosenilor, au mai participat doua trupe din Suceava si artisi populari din Bistrita Nasaud, Braila si Satu Mare. Totul a fost regizat ca in 1968 (prima editie a festivalului), cu o tribuna pavoazata cu panza albastra (tribuna ale carei elemente de lemn dispar in fiecare an si care se inlocuiesc cu bani buni, si publici). Tribuna de sorginte comunista, care nu-si are rostul, si in care se instaleaza personalitatile locului si neamurile acestora. Sub tribuna, cameramanii si fotografii, care au fost in permanenta impinsi, inghiontiti si trasi inapoi de fortele de ordine, „pentru a nu tulbura spectacolul”. In timpul „alaiului”, o petarda aruncata aiurea a speriat un cal care facea parte din decor si a ranit grav un pusti aflat prea aproape. O noua dovada de lipsa de ordine, de care se fac vinovate politia si jandarmeria. Ziua principala a evenimentului a lasat un gust amar: s-a dovedit ca totul merge in regres, incepand de la numarul tot mai subtire al fondurilor alocate (pentru ca bugetul local nu aloca bani special pentru acest capitol), pana la numarul redus al participantilor, calitatea acestora (majoritatea s-a infatisat cu un colind rasuflat, si nu cu obiceiuri de iarna), asta ca sa nu mai vorbim de mediatizare: nici un ziar central, nici o televiziune nationala nu au prezentat festivalul (cu exceptia Pro TV, care a difuzat cateva imagini). Vinovati? Organizatorii, desigur. Finalul a fost frumos Ultima zi a festivalului a adus inmanarea titlului de “Cetatean de onoare” pentru doua calugarite italiene care pastoresc Casa Madre Colomba, ce se ocupa de copiii nevoiasi. Un gest normal din partea Primariei care, daca tot da titluri de onoare celor care se ocupa de caritate, ar fi putut, concomitent, sa faca acelasi gest si pentru Padre Felipe (un alt italian dedicat muncii cu copiii defavorizati) sau pentru francezii, olandezii si americanii prezenti in Sighet, si care desfasoara exact acelasi tip de activitate ca si cele doua italience (ce-i drept, ultimele sunt mult mai agreate de autoritati decat ceilalti amintiti). Festivalul de Datini de la Sighet s-a incheiat frumos, prin Sesiunea de comunicari pe teme etnografice si folclor, care a inclus si vernisarea expozitiei dedicate aniversarii a 145 de ani de la intemeierea “Asociatiunii pentru Cultura Poporului Roman din Maramures”, organizata la Casa “Ioan Mihalyi de Apsa”, inaugurarea salonului “Sofia Mihalyi” - donatie a Margaretei de Apsa - si cel al Societatii de lectura “Dragosiana”. S-au mai vernisat expozitiile “Obiceiuri de iarna” si “Tarani si targuri din a doua jumatate a secolului XX”, reprezentand desene, litografii, linogravuri si monotipuri semnate de artista Laura Maria Petrutiu, s-au lansat volumul III din anuarul “Acta Musei Maramorosensis” si un nou numar din revista “Traditii si Patrimoniu” a muzeului sighetean, precum si lucrarea “Din etnologia cumpatarii - palinca, tuica si vinarsul la romani”, semnata de dr. Ion Godea. Concluzii? Festivalul de la Sighet e pe duca. Partea artistico-carnavalesca a murit, si asta inca prin 1988. In 1989 totul a fost ratat, iar dupa ’90, componenta grandioasa a evenimentului (cu mii de participanti, care alegorice etc.) a fost anulata, din lipsa de fonduri. Mediatizarea e inexistenta (ani grei s-a apelat la Radio Romania, iar mai nou, la nimeni). Nu au fost invitate marile televiziuni, nu s-a prezentat festivalul pe internet sau in Occident. A mai ramas de valoare doar componenta stiintifica, paralela cumva cu restul, care se poate, de altfel, tine si in afara Festivalului propriu-zis si la o alta data. Pentru a se salva ce se mai poate, ar trebui gasita o firma specializata in astfel de evenimente, care sa faca sa mearga totul ceas. Pentru ca altfel, nou aparutele festivaluri similare de la Bistrita, Iasi, Negresi Oas etc. vor trage Sighetul pe linie moarta. Teofil IVANCIUC