„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor”

În prag de sărbători, Baia Mare este gazda unui eveniment inedit: este vorba despre conferinţa susţinută de Oreste Teodorescu şi Doru Bem – „Moştenirea spirituală a României”. Oreste Teodorescu a avut amabilitatea de a răspunde câtorva întrebări pentru cititorii GAZETEI de Maramureş.

Reporter: Cine ESTE Oreste Teodorescu?

Oreste Teodorescu: Un ticălos cuprins de remuşcare, un păcătos în căutarea izbăvirii, un nimeni animat de un dor teribil de Dumnezeu...

Rep.: Ce înseamnă ORDO şi de unde a pornit ideea?

O.T.: ORDO este un centru de dezvoltare personală şi de căutare spirituală, care îşi propune un dialog de la suflet la suflet cu toţi cei care înţeleg că ştiinţa şi credinţa sunt stâlpii Templului lui Dumnezeu. Avem două emisfere cerebrale care nu se exclud între ele, la fel ar trebui să înţelegem şi complementaritatea între ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede, între duh şi materie, între etern şi efemer. Conceptul vine de la latinescul ordo care înseamnă „ordine” dar şi de la iniţialele Oreste şi Doru...

Rep.: Care sunt, în viziunea dvs., cele 7 păcate capitale ale omului post-modern? Dar cele 7 virtuţi? Ce le lipseşte, în general, oamenilor de azi?

O.T.: Voi aloca aici un spaţiu mai amplu. Este important să ne reamintim ceea ce ne învaţă Îngerii lui Dumnezeu, prin Sfinţii Părinţi. 13. Care sunt cele şapte păcate capitale?

Cele şapte păcate capitale sunt: mândria; zgârcenia; necurăţia; pizma; lăcomia; mânia; lenea.

La care adăugăm pe cele împotriva Duhului Sfânt:

- a nesocoti bunătatea lui Dumnezeu, cu gândul că Dumnezeu nu ne va pedepsi;

- a deznădăjdui de mila lui Dumnezeu;

- a se împotrivi adevărului cunoscut;

- a invidia pe aproapele pentru harurile pe care le-a primit;

- a avea o inimă împietrită faţă de dojenile mântuitoare;

- a rămâne cu îndărătnicie în nepocăinţă.

Cele mai teribile păcate sunt cele strigătoare la cer:

- uciderea de bunăvoie, sau premeditată;

- asuprirea săracilor, a văduvelor şi a orfanilor;

- oprirea nedreaptă a plăţii datorate altora.

Acestor păcate se opun virtuţile:

- a da de mâncare celor flămânzi;

- a da de băut celor însetaţi;

- a îmbrăca pe cei goi;

- a adăposti pe străini;

- a vizita pe cei bolnavi;

- a vizita pe cei închişi;

- a îngropa pe cei morţi.

- a sfătui pe cei ce sunt în îndoială;

- a învăţa pe cei neştiutori;

- a dojeni pe cei păcătoşi;

- a mângâia pe cei mâhniţi;

- a ierta celor ce ne-au supărat;

- a suferi cu răbdare nedreptatea;

- a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

După despătimire, urmează cele 8 fericiri teologale:

1. Fericiţi cei săraci în spirit, căci a lor este împărăţia cerului.

2. Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.

3. Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.

4. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, căci ei se vor sătura.

5. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

6. Fericiţi cei milostivi, căci ei vor dobândi milă.

7. Fericiţi făcătorii de pace, căci fiii lui Dumnezeu se vor chema.

8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor.

Rep.: Urmează să ţineţi un curs despre elemente de numerologie... care sunt numerele importante care vă guvernează destinul?

O.T.: Pentru mine 7.

Rep.: Pomeniţi des despre viaţa care ne trăieşte, dar şi despre „liberul arbitru”… care este procentajul? În ce măsură trebuie să NE trăim viaţa şi în ce măsură trebuie să ne LĂSĂM trăiţi de către ea? Suntem ceea ce alegem să fim sau ceea ce ni se îngăduie?

O.T.: Recomand cartea lui Anatol Basarab: „Viaţa care ne trăieşte”. Noi am fost înzestraţi de Dumnezeu cu libertatea de a alege. Însă, înainte a opta, ar fi bine să ştim de unde venim, ca să ştim cine suntem, pentru a înţelege unde ne vom duce...

Rep.: Există o diferenţă fundamentală între structura spirituală şi cea intelectuală a omului din Occident faţă de cel din Orient... noi le-am preluat credinţele şi filosofiile de viaţă... care credeţi că este motivul pentru care am făcut-o?

O.T.: Ne-am lăsat dezrădăcinaţi, rupţi de minunata noastră moştenire spirituală... Ne-am depărtat de duhovnicie şi încercăm acum să umplem golul cu ceva...

Rep.: Aţi studiat toate marile religii ale lumii şi totuşi aţi rămas adeptul creştinismului... ce are în plus religia creştină faţă de celelalte?

O.T.: Pune iubirea mai presus de cunoaştere şi iertarea cu mult peste dreptate!

Rep.: De ce religiile creştine au un cult al păcatului/al ruşinii? Povestiţi-ne despre păcatul originar...

O.T.: E complicat de explicat în două rânduri...Noi ne-am înmulţit devenind umanitate, înainte să dospim spiritual...

Rep.: Credeţi în karmă? Credeţi că venim aici ca să ne „spălăm” anumite păcate din vieţile anterioare?

O.T.: Cred că suntem cu toţii moştenitorii neamurilor noastre.

Rep.: Vă declaraţi un om fericit...ce înseamnă fericirea pentru dvs. şi cum anume avem „acces” la ea?

O.T.: Casa sufletului nostru este trupul, noi suntem fiinţe interioare care trăiesc o jumătate de viaţă în exterior (starea de trezie). Ca să ştii când eşti fericit, închide ochii şi dacă în sălaşul tăcut al inimii te simţi bine, înseamnă că eşti conştient de Hristos care ne locuieşte pe toţi şi pe care îl găsim în punctul acela viu din inimă. Rugăciunea inimii ne poartă către Pacea şi Dulceaţa lui!

Rep.: Totul porneşte de la auto-cunoaştere... ce anume înseamnă „cunoaşte-te pe tine însuţi” şi de ce este atât de greu să ne cunoaştem pe noi înşine?

O.T.: Pentru că suntem trufaşi. Nu putem să ne cunoaştem dacă ieşim din naturalul fiinţei noastre. A încerca să te disociezi de Dumnezeu nu este cunoaştere, ci amăgire!

Rep.: Ce loc ocupă credinţa în Dumnezeu şi religia în viaţa dvs?

O.T.: Un mare duhovnic şi teolog, Vladimir Lossky, spunea: „Religiile sunt filosofiile omului despre Dumnezeu. Credinţa este darul făcut de Tatăl tuturor copiilor săi şi este un dar nelimitat...!”

Rep.: Un mesaj pentru cititorii noştri...

O.T.: Suntem moştenitorii unui Neam sacerdotal, care ştia să vorbească în fiecare generaţie cu Dumnezeu cel viu. De la Zamolxe la Hristos noi am iubit Dumnezeirea mai mult decât civilizaţia, râvna mai mult decât confortul, bucuria mai mult decât îngrijorarea. Să ne amintim ce spune Mântuitorul: „Toţi cei osteniţi şi obosiţi, nefericiţi şi goi, să vină la mine să le alin suferinţa!”

„Ne-am lăsat dezrădăcinaţi, rupţi de minunata noastră moştenire spirituală...Ne-am depărtat de duhovnicie şi încercăm acum să umplem golul cu ceva...”

Oreste Teodorescu