Fereastra închisorii / Vreme, anotimpuri şi înţelegerea celuilalt

Nu mi-au plăcut niciodată ierarhiile construite pe întrebări prosteşti de genul: pe care din părinţi îl iubeşti cel mai mult? care este cel mai frumos munte din lume? care este cea mai importantă materie la şcoală? şi multe altele de asemenea natură, care induc clasamente irelevante şi strică farmecul lumii.Când vine vorba de natură, cu atât mai mult, evit astfel de taxonomii artificiale.

Totuşi, gândindu-mă la vreme, la anotimpuri şi chiar la formele pământului, am preferinţe destul de clare.

Nu îmi place căldura excesivă, iar vara nu mă simt confortabil, nu consider că vremea perfectă este cea senină, câmpiile nu mă bucură în mod deosebit, dar pot să le apreciez pe toate acestea şi altele, să le înţeleg rostul şi să nu-i judec pe cei care le îndrăgesc.

În schimb, iubesc iarna cu frigul şi claritatea ei, sunt fascinat de toamna cea coaptă de lumini şi culori divine, iar fără munţi nu cred că „aşi pute trăi”. Ploaia, vremea cu de toate, vântul şi negurile cerului mă bucură în mod deosebit. Și de neînţeles pentru mulţi răcoarea, chiar frigul şi apa rece. Și asta înainte de a lucra la închisoare. Încerc să nu mă supăr pe cei care le ignoră, resping sau chiar detestă.

Câteodată reuşesc, altădată dezapreciez văicărelile şi inepţiile de tip mass-media tabloidă (dacă ninge mai mult decât de obicei suntem în „iadul alb”, dacă plouă cu putere este „potop”, iar dacă e vreo furtună mai rebelă e „vreme apocaliptică”).

În loc să se bucure de toate felurile de vreme, în general, oamenii o cataloghează stupid ca fiind frumoasă sau urâtă, în raport de limpezimea ei atmosferică, şi îşi doresc multă comoditate personală, uitând de exemplu că ploaia este un lucru binecuvântat.

Solaritatea verii, zilele lungi, vremea vacanţelor sunt interesante, dar parcă dispersează taina lumii. Toamna însă o adună şi interiorizează, iarna o arată în puritatea ei, iar primăvara o provoacă.

Important este să ne bucurăm de natură şi vreme aşa cum sunt date de la Dumnezeu şi să înţelegem că tot ce e rău sau de neînţeles se datorează oamenilor. Iar vremea e frumoasă întotdeauna, niciodată urâtă. Urâţenia vine tot de la noi, oamenii.