Fereastra închisorii. Urmările facerii de bine

Există o stupefacţie naivă faţă de rezultatele facerii de bine.
Multă lume se miră că tocmai de unde trimiţi mai mult bine se întoarce mai mult rău.
Păi unde credeţi că lucrează diavolul mai mult?
E de prisos să spunem că la binefăcători.
Şi cum acolo nu prea are loc, se mută la beneficiari.
Pe care-i sminteşte în aşa hal încât îi face să creadă că li se cuvine tot binele pe care l-au primit.
Şi pe deasupra, că ar fi prea puţin.
Şi că cel generos ar trebui să fie mai generos.
Dacă se poate, orb de generos.
Aşa că pe omul pe care-l deranjezi cu binele nu trebuie să-l împingi nici spre mulţumire, nici spre recunoştinţă.
Dacă-l duce mintea şi sufletul, e minunat, dacă nu, lasă-l în plata Domnului.
Iar când în loc de astea te spurcă trebuie doar să întrerupi şi să te adresezi altor sărmani.
Cu caracter şi smerenie.
Dacă însă te opreşti din a face bine, pe motiv că facerea lui te-a traumatizat, atunci cel viclean
te-a păcălit. Chiar biruit.
Faceţi bine şi nu aşteptaţi nimic.
Hristos, care a făcut cel mai mult bine, a fost urcat pe cruce şi răstignit.
Cu toate acestea, a înviat în lumină şi adevăr.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.