Fereastra închisorii. Unde vă e ruşinea?

Revine, în aceste zile hâde, o idee batjocoritoare la adresa tuturor românilor.
Unui smintit dintr-o instituţie con­dusă de un faraon veşnic i-a mers mintea rău şi a reînviat ipoteza tă­ierii salariilor.
Tăiere aberantă, care a mai fost executată acum peste un deceniu, la ordinul marinarului suprem.
Asta în timp ce în combinaţiile penale de la autoritatea pentru restituirea proprietăţilor se pompau sume uriaşe pentru ca clica de infractori cu gulere albe să trăiască bine.
Plus banii băgaţi în funcţionarea DNA, care atunci şi-a făcut cu priso­sinţă treaba şi i-a prins pe bandiţi.
De ce, domnule şef de la instituţia cu pricina, respectabilă şi impor­tantă în sine, dar care se scaldă în opulenţă şi salarii uriaşe, nu începi cu sfinţia ta acest demers?
Ştiu, eşti şmecher, şi spui că nu eşti bugetar deşi eşti angajatul tuturor românilor.
De ce nu sunteţi în stare să realizaţi un sistem salarial bugetar corect şi fundamentat pe merito­craţie de zeci de ani?
Doar atâta te duce mintea, să iei toporul în mână şi să le dai în cap, la comun, la toţi bugetarii?

Nu vă interesează cât se fură din bugetele administraţiilor locale, din sănătate, din preaplinul multor autorităţi centrale?
Chiar anul acesta, instituţia din care face parte titularul ideii tăierii sa­lariilor, a cheltuit 1,6 milioane de euro fără TVA pentru modernizarea grupurilor sanitare din sediul central.
Serios? Voi vorbiţi?
Chiar trebuie să tăiaţi din salariul unui profesor tânăr, din solda unui căpitan de armată, din amă­răciunea unui supraveghetor de închisoare care stă singur cu 300 de deţinuţi care au uşile deschise la camere?
Dă-te jos din Bentley-ul ăla care
l-aţi luat din bani publici şi miroase puţin lumea reală.
Şi să nu te prefaci că eşti covidat şi nu mai simţi nimic.
Aşa că mergeţi la vot şi fiţi victimele perfecte.
Azi vă taie din salarii, mâine din libertate, poimâine din aer.
Şi va trebui să le şi mulţumiţi.
Minţi întunecate, inimi secătuite, neruşinare fără margini.
Du-te în munte, măi, mare şef, stai o noapte la minus zece grade,
uită-te la cerul înstelat şi roagă-te la Creator.
Mai ai o şansă să îţi revină luciditatea, chiar dacă o să-ţi scadă tupeul proporţional cu procentul ăla cu care ai propus tu senin să scadă salariile oamenilor.