Fereastra închisorii / Trecători

Dincolo de farmecul ambiental, trecătorile sunt şi punţi spirituale între felurite lumi ori ţinuturi. Prin excelenţă montane, trecătorile sunt sublime în frumuseţea lor alpină. Ele menţin interferenţe vitale între comunităţile şi civilizaţiile despărţite de graniţele naturale, fie că sunt doar nişte dealuri întinse ori munţi înalţi până la cer.

Altădată, drumuri de piatră, străbătute de căruţe, astăzi modernizate şi accesibile şi pentru maşini, acestea sunt prilejuri de desfătare pentru orice iubitor de natură.

Trecătorile mari, ce străbat crestele munţilor, fie că ne gândim la Transfăgărăşan ori Transalpina, ne încântă prin grandoare şi verticalitate şi rămân cele mai spectaculoase dintre toate.

După aceea avem clasicele trecători ce urmează văile la poalele munţilor, dar prin mijlocul lor. Văile Oltului, Prahovei ori Jiului sunt diferite, dar la fel de frumoase şi înduhovnicite prin mânăstirile lor, toate trei făcând legătura dintre Transilvania şi Ţara Românească.

Dacă ne întoarcem spre est avem două trecători nordice fermecătoare între Ardeal şi Moldova, pe numele lor de botez Prislopul şi Tihuţa, iar dacă o luăm spre vest, prin Apuseni, pe Valea Arieşului, vom ajunge în Pasul Buceş-Vulcan, mai puţin ştiut, dar la fel de musai de văzut.

Iar la noi acasă, Gutinul ne lasă să trecem spre veşnicia Maramureşului fie prin partea nordică, mai închisă şi împădurită, adică pe la Hanul lui Pintea, fie prin sud, mai pe întins şi lumină, prin Pasul Neteda, cel mai încântător prin plaiurile sale misterioase şi peisajele deschise. Ori de vrem să ajungem în Ţara Lăpuşului o luăm prin Pasul Rotunda, unde cuvintele sunt de prisos. Din Cavnic până în Strâmbu Băiuţ e doar Rai.

De ajungem în Ţara Lăpuşului şi vrem în cea a Maramureşului, nu mai trebuie să ne întoarcem la poalele Gutinului, fiindcă din Groşii Ţibleşului se poate trece direct la Botiza. Ori, de vrem să o luăm spre Cluj, putem lăsa deoparte umblatul pe Mesteacăn, chiar să nu trecem prin Cheile Babei, deoarece ne aşteaptă drumul cel mai scurt, ce uneşte Maramureşul de Cluj, printre dealurile dintre Boiereni şi Chiuieşti.

Pe oriunde s-ar afla, trecătorile mijlocesc în chip frumos nesfârşirea drumurilor şi orizonturilor.