Fereastra închisorii / Toamnă stranie

Dacă anul trecut am avut parte de o toamnă luminoasă şi caldă, anul acesta a fost grăbită şi mohorâtă.

Bucuria stârnită de culorile fabuloase ale pădurii din toamna trecută, scăldate în solaritate şi cer albastru îmi provoacă încă nostalgie.

Acum însă, ploaia deasă şi cerul acoperit ne-au privat de spectacolul anual al celui mai fascinant anotimp.

N-am avut vreme nici de mers pe munte ca în alţi ani, deşi mă amăgisem cu gândul că voi ajunge măcar până pe vârful Ineu, în capătul estic al Munţilor Rodnei. Visam la o noapte de toamnă cu cortul, pe marginea lacului Lala. Dar n-a fost să fie.

O toamnă parcă dezolantă nu numai din partea naturii. Ceaţa mohorâtă a unei societăţi tot mai lipsită de dreaptă măsură sminteşte mintea oamenilor, pe care îi vezi alergând prea mult după cele materiale.

Cu inima împietrită, uitând de bucuriile simple ale vieţii, de binecuvântările celeste, unii din semenii noştri sunt tot mai ocupaţi cu lucruri care nu lasă urme în eternitate. Sau chiar vor să se pună în locul lui Dumnezeu, să schimbe legile firii şi ale normalităţii existenţiale.

Până şi alegerile din America ne-au redus claritatea orizonturilor, iar cele ce vor urma pe plaiurile noastre nu prevestesc aproape nimic bun.Echilibrele lumii întregi încep să se clatine într-o manieră imprevizibilă, nu numai pământul istoric al Italiei.