Fereastra închisorii / Televiziunea publică

Deoarece este finanţată din bani publici şi are un puternic statut simbolic, televiziunea naţională se supune altor rigori în comparaţie cu cele comerciale. În mod normal ar trebui să fie un etalon de seriozitate şi responsabilitate jurnalistică. Şi un bun model de cheltuire a banilor publici.

Dacă în ceea ce priveşte ultima problemă lucrurile sunt triste de multă vreme, televiziunea publică, având datorii exorbitante, şi cheltuieli nejustificate, inclusiv în materia remunerării salariaţilor şi a colaboratorilor, consemnăm din perspectivă jurnalistică existenţa multor emisiuni de apreciat.

La o sumară autointerogare, îmi vin în minte mai multe producţii şi personaje deosebite. Un exemplu de civism şi promovare a interesului public, într-un format mediatic fermecător, este dat de Dan Păvăloiu de la TVR Cluj, cu emisiunea „Natură şi aventură”. Cu această longevivă deja emisiune, realizată cu suportul unei Dacii vechi şi prăfuite de atâtea drumuri grele (deci se poate şi cu modestie financiară!), Dan Păvăloiu a făcut pentru natură şi patrie mult mai multe decât laolaltă mulţi politruci, plantaţi nenatural prin felurite autorităţi de protecţia mediului şi nu numai.

Şi ar mai fi multe lucruri pozitive ori chiar excepţionale în portofoliul TVR-ului. Mă gândesc la „Memorialul durerii”, la documentarele şi emisiunile de cultură. Şi multe altele.

Însă există, din nefericire, şi producţii singulare care nu au ce căuta sub nici o formă sub drapelul televiziunii publice. De ceva ani rulează la sfârşit de săptămână o emisiune marcată de mitocănie şi mahalagism, cu atmosferă de tatuaje şi manele. Deşi e vorba doar despre maşini, felul sordid în care cei doi tineri prezentatori se dau, săptămânal, într-un spectacol ridicol, te face să te întrebi cum indivizii în cauză pot profesa într-o astfel de instituţie, care îi mai şi plăteşte pentru contraperformanţa mediatică evidentă. Într-un format saturat de şmechereală şi prost gust, cu un limbaj de cartier, emisiunea e de nivelul şcolii ajutătoare în domeniul auto.

Aş fi curios dacă televiziunea publică cheltuie vreun ban, la fel de public, pe desele călătorii pe tot mapamondul ale celor doi, pentru a testa maşini pe care respectivii nici măcar nu le înţeleg şi le prezintă telespectatorilor într-o manieră grotescă? Dacă răspunsul e afirmativ, e groasă de tot. Poate cei răspunzători de emisiune din TVR dau o geană către nemţi, pe canalul „Auto, motor und sport”, comercial, nu naţional, ca să vadă cum se fac emisiuni adevărate despre maşini şi ce înseamnă seriozitatea şi competenţa unui prezentator calificat.

E un domeniu jurnalistic pe care îl urmăresc constant, că altfel nu-mi dădeam cu părerea, şi sunt dezgustat că tocmai televiziunea publică este etalonul de inferioritate a conţinutului şi stilului de prezentare a unei emisiuni. De către doi tineri cărora li se permite să confunde televiziunea naţională cu o crâşmă de cartier.