Fereastra închisorii / Ţara Lăpuşului

Foarte aproape de noi toţi, dar cunoscută în mod profund de puţini. Cu o natură pură şi atemporală, învăluită în cel mai adânc mister. Bisericile, pădurea, fânul, lumina, parcă toate sunt altfel decât în alte părţi ale lumii. În fermecata Ţară a Lăpuşului.

Şatra, Pietrişul, Văratecul şi Ţibleşul sunt străjerii montani ai acestui tărâm incredibil de frumos. Cu sate care încă mai păstrează, mai mult decât oriunde, parfumurile imemoriale ale tradiţiei şi civilizaţiei lemnului, cu oameni care nu şi-au pierdut încă veşnicia interioară, Ţara Lăpuşului ne dăruieşte singular prilejul întoarcerii în timpurile bune şi liniştite ale vieţii. Fie că mergi dinspre Cupşeni spre Şatra, sau că treci dinspre Ungureni către Valea Băiuţului, ori urci spre cer în piemontul Ţibleşului, uimirea e aceeaşi: Doamne, cât e de e de minunat!

Să nu mai vorbim de sălbăticia Bloajei, de valea fabuloasă ce curge spre Strâmbu Băiuţului, de neştiutul schit din văzduhul Şatrei, părăsit de oameni, dar nu de bunul Dumnezeu, acelaşi Dumnezeu care primeşte slavă monahală zi de zi la Rohia, Rohiiţa şi Ruoaia.

Bogăţia şi unicitatea acestui tărâm binecuvântat e limpede ca lumina zilei: văi, munţi, pădure, piatră, izvoare minerale, fâneţe şi o credinţă curată a oamenilor în Dumnezeu. Apoi hribe, miere, afine, zmeură şi mure, ca niciunde altundeva.

Urşii sunt mai numeroşi decât în trei ţări europene la un loc, iar pe unul din prinţii pădurii l-am văzut într-o noapte înstelată de vară tot aici: un râs tânăr ce se plimba suveran prin puţinele păduri rămase neatinse ale Europei.

Până şi legendarii bivoli îşi trăiesc un amurg nedrept tot aici, la ultimele frontiere ale ruralităţii autentice, ca într-o rezervaţie a lumii de altădată. Cine a băut din laptele lor poate înţelege de ce oamenii locului nu au avut nevoie nici de nectar, nici de icre negre.

Cu alte cuvinte, un tezaur. Un dar fără de preţ de la Dumnezeu. Ţine de noi, oamenii, să-l păstrăm aşa spre bucuria copiilor noştri. Spre veşnicia pe care Ţara Lăpuşului o exprimă viu, în fiecare clipă a curgerii timpului.