Fereastra închisorii. Tăcerea

Ţinând un curs de comunicare cu fraţii de peste Prut, am vorbit puţin de tăcere.
Tăcerea e o virtute la mistici, pustnici şi asceţi.
Cel mult la monahi.
Dar şi în inima lor, comunicarea cu Dumnezeu e profundă, arză­toare.
În lume, însă, tăcerea e un aluat plămădit din prostie, laşitate şi frică.
Una mai mult, alta mai puţin sau fatal toate trei, în mod plenar.
Ori schizofrenie catatonică.
Hristos nu a mântuit omenirea prin tăcere, ci prin mărturisire şi jertfă vie.
După cum tăcerea a fost piatra de temelie a regimurilor criminale.
Tot tăcerea, între semeni, e cea mai înaltă formă de dispreţ.
Sminteala păcatului suprem: mândria.
Cu alte cuvinte, tăcerea e o ruşine.
O beznă.
Un chip al egoismului şi al nepă­sării.
Comunicaţi între voi.
Fie că e bine, fie că e rău, nu tăceţi.
Puteţi să o faceţi în cuvinte puţine şi tăioase.
Dar nu în absenţa lor absolută.
Veţi avea timp de tăcerea în singurătatea munţilor sau în liniştea rugăciunii.
Să nu vă ajungă blestemul să tânjiţi să vorbiţi cu cineva şi să nu aveţi cu cine.
Cine se ascunde după tăcere, e de fapt gol. Puşcă.Ţinând un curs de comunicare cu fraţii de peste Prut, am vorbit puţin de tăcere.
Tăcerea e o virtute la mistici, pustnici şi asceţi.
Cel mult la monahi.
Dar şi în inima lor, comunicarea cu Dumnezeu e profundă, arză­toare.
În lume, însă, tăcerea e un aluat plămădit din prostie, laşitate şi frică.
Una mai mult, alta mai puţin sau fatal toate trei, în mod plenar.
Ori schizofrenie catatonică.
Hristos nu a mântuit omenirea prin tăcere, ci prin mărturisire şi jertfă vie.
După cum tăcerea a fost piatra de temelie a regimurilor criminale.
Tot tăcerea, între semeni, e cea mai înaltă formă de dispreţ.
Sminteala păcatului suprem: mândria.
Cu alte cuvinte, tăcerea e o ruşine.
O beznă.
Un chip al egoismului şi al nepă­sării.
Comunicaţi între voi.
Fie că e bine, fie că e rău, nu tăceţi.
Puteţi să o faceţi în cuvinte puţine şi tăioase.
Dar nu în absenţa lor absolută.
Veţi avea timp de tăcerea în singurătatea munţilor sau în liniştea rugăciunii.
Să nu vă ajungă blestemul să tânjiţi să vorbiţi cu cineva şi să nu aveţi cu cine.
Cine se ascunde după tăcere, e de fapt gol. Puşcă.