Fereastra închisorii / Specii rare

Şi nu orice specii. Unele foarte utile vieţii cotidiene, chiar dacă nu sunt protejate de lege. Există o mai veche dezbatere în spaţiul educaţional şi ocupaţional asupra lipsei meşterilor de altădată. Din păcate, aceştia sunt tot mai puţini şi chiar dintre cei existenţi mulţi au zbughit-o prin ţări mai prietenoase cu răsplata muncii.

De îndeletnicirile vechi, ancestrale, nici nu are rost să ne mai întristăm. Meşterii populari sunt tot mai bătrâni şi neputincioşi, iar în spatele lor tinerii ucenici sunt mai rari chiar şi decât trufele.

Necazul e că chiar şi ocupaţiile curente sunt în cronică suferinţă.

Dacă cauţi un electrician bun îl găseşti greu şi târziu. La fel cu instalatorii, tâmplarii şi înşiruirea breslelor poate continua mult şi bine. Dacă vrei să-ţi coseşti grădina, ai parte de mari încercări până găseşti pe cineva disponibil şi relativ priceput. Iar la otavă, te mai necăjeşti încă o dată.

Rugăminţile şi invitaţiile repetate fac parte din meniul obligatoriu atunci când cauţi un meseriaş. În consecinţă, virtutea răbdării e pe deplin exersată. Chiar dacă sunt obraznici sau puturoşi, meseriaşii sunt trataţi ca nişte persoane speciale. Că altfel nu mai vin.

Ajungi să te bucuri ca de o binecuvântare când îţi curg apele prin casă sau rămâi în întuneric şi găseşti la timp meseriaşul potrivit şi disponibil.

Mai nou, e o misiune dificilă însăşi munca necalificată. Pe terase şi prin bufeturi obscure e plin de indivizi care îşi plâng de milă, dar îşi trotilează zilnic mintea cu băuturi infecte. Dacă vrei să-i faci vreunuia un bine şi îl chemi să sape un şanţ te priveşte cu compasiune bahică. Apoi te refuză, îmbrăţişând spre nedespărţire licoarea cu care îşi adapă nesimţirea.