Fereastra închisorii / Spania…nu Catalonia

Relele care se întâmplă zilele acestea la Barcelona murdăresc nemeritat toată frumuseţea incomensurabilă a acestui oraş.

Este vorba de un secesionism atât de periculos, cu cât este izvorât dintr-un melanj obscur, format din amestecuri primitive de trufie necontrolată şi interese meschine.
Mai e şi lipsa percepţiei pericolului istoric extraordinar care pândeşte pervers la ţărmul fermecat al Medi­teranei, dându-le catalanilor iluzia că fac un lucru bun, când de fapt ei săvârşesc altceva.
Spania este o ţară prea vrednică în echilibrele ei cele mai profunde pentru a fi ruptă în mod brutal şi iresponsabil.
Ar constitui o exemplaritate atât de negativă pentru restul Europei încât ar putea genera sfâşieri similare şi în alte ţări ale bătrânului continent.
Ar fi păcat ca dumnezeiasca catedrală Familia Sagrada să se transforme dintr-un simbol iberic excepţional într-o mărturie tristă a neputinţei de a păstra Spania în limitele firescului şi suveranităţii istorice.
Desigur, ne uităm cu îngrijorare inclusiv în interiorul nostru, unde sminteala autonomiei este tot mai neruşinată şi vocală, chiar dacă este vădit împotriva însuşi adevărului istoric.

Poate ar trebui să ne gândim din timp la aceste lucruri importante, pentru a nu ajunge cândva în situaţia Spaniei.
De fapt nu poate, ci în mod sigur.