Fereastra închisorii. Salvare în Alpi

Nu demult am mai scris despre asta, dar când lucrurile sunt strigătoare la cer trebuie repetate.
Până se întâmplă ceva.
Citesc pe internet o ştire aparent banală.
Elicopterul salvatorilor montani italieni este solicitat să preia din vârful munților o turistă.
De fapt, o cucoană obosită.
Nicidecum accidentată sau cu alte probleme grave.
Probabil o şlapistă, care a confundat măreția Alpilor cu liniaritatea vreunei străzi italiene de duzină.
Când a văzut că nu mai poate, a apelat numărul de urgență, ca să fie coborâtă de elicopter din vârful munților, la hodină şi siguranță în lumea de jos.
Până aici totul ca în România.
Dar în Italia a venit şi factura: 7500 euro.
Dacă nu ești accidentat şi nu porți echipament corespunzător, plă­tești.
Fără alte comentarii.
La noi, toată ziua salvatorii şi jandarmi montani umblă ba cu targa, ba cu elicopterul, după tot soiul de imbecili şi alcoolişti rătăciți prin raiul alpin.
Care confundă muntele cu floaş­tărul sau cu un birt.
Mulţi dintre ei fac şi figuri, mai şi înjură şi chiar ridică mâna la cei care-i salvează de la o moarte cu agonie.
Bineînțeles la noi, toată operațiu­nea nu este ca în Italia, ci pe gratis.
Din banii noștri ai tuturor şi punând adesea în risc viața neprețuită a salvatorilor.
Deşi problema e veche şi intole­rabilă, nimeni nu face nimic.
Dar chiar nimic.
Rușine.