Fereastra închisorii / România ca o pradă

Eurostat a dat publicităţii o statistică care confirmă oficial ceea ce simţeam cu toţii pe pielea noastră. Suntem ţara cu cea mai infimă alocaţie financiară de îngrijire a sănătăţii pe cap de locuitor din Europa. Mai jos chiar şi decât Bulgaria şi Letonia.
Până aici totul dureros, dar nimic îngrozitor. Ne mai tămăduiesc Dumnezeu şi Maica Domnului, că doar suntem un popor credincios. Cei care ne vindecau prin aşezămintele publice de sănătate fie au emigrat să-i vindece pe alţii, fie nu mai fac apostolat medical.
Deci puţin bani, puţini medici. Lucrurile groaznice de abia acum ne vin drept în moalele capului. O haită de golani cu apucături criminale, bineînţeles nici prima nici ultima, joacă la casa centrală de asigurări de sănătate cel mai murdar poker: nu numai pe bani furaţi, dar şi pe vieţile oamenilor.
Pe cei adevăraţi, aflaţi în boli grele, îi lasă să moară, iar pe cei fictivi, care trăiesc doar pe hârtiile lor cinice, îi fac cică să supra­vieţuiască. Pe cei vii îi trimit la cimitir, în timp ce pe cei nenăscuţi sau dedublaţi îi îngrijesc închipuit la domiciliul lor.
Şeful cel mare al haitei, cocoţat dubios pe o poziţie publică strategică, este ditamai administratorul suprem al banilor de sănătate a românilor. Cu ocazia arestării joacă un teatru ieftin care arată că are defecte profunde rău.
Să ne mai mirăm că am devenit, după Siria, ţara cu cea mai mare hemoragie a propriilor cetăţeni? Avem un exod aproa­pe biblic, în care pierdem minţi luminate tocmai cu razele soarelui care a răsărit cândva pe pământ românesc.
Iar noi, cei care nu vrem să părăsim patria, suntem condamnaţi să ne luptăm cu proprii compatrioţi pentru binele ei.
Să ne mai mirăm că o altă companie stra­tegică, precum TAROM, are un consiliu de administraţie cu o componenţă comică, dar care este plătit cu sume exorbitante deşi pierderile companiei sunt la o valoare cosmică?
Să ne mai mirăm că un personaj din lumea politică care se preface că face opoziţie, spunea zilele trecute, cu emfaza unui imbecil netratat, că este împotriva creşterii salariului minim pe economie, uitând că atunci când ne-au tăiat salariile tocmai ei pompau sume uriaşe în mafia de la ANRP?
Dacă mergem tot aşa, vom vedea în cu­rând că la grădina botanică avem ca director un strungar, iar florile sunt lăsate să se usuce, fiindcă trebuie udate şi îngrijite, cu deosebită candoare, însuşi insectele dăunătoare.

Desigur, consiliul de administraţie va fi format din mistreţi cu râturi specializate în distrugeri, vulpi ierbivore şi din marmota fictivă care învelea ciocolata…
Vi se pare chiar imposibil?