Fereastra închisorii. Relativ sau absolut?

Postul şi canoanele sale sunt destul de clare.
Poate chiar absolut de limpezi.
Mai relativă este, însă, valoarea lui.
Sau mai bine zis, împlinirea lui.
Prilej de meditație şi exercițiu spiritual pentru multă lume, postul a fost tălmăcit şi răstălmăcit în multe chipuri.
De la cei mai mari asceți până la cei mai mici creștini, postul face parte esențială din viața tuturor.
Auzim tot felul de solemnități imperative despre post.
Ba că e spurcat ce iese pe gură, nu ce intră.
Or că abținerea de la cele interzise ale gurii nu are nicio valoare în sine, fără înălțare spirituală.
Eu cred că lucrurile sunt relative.
Orice jertfă are valoarea ei de sine.
Dacă ţi-e ușor sau natural să faci bine, dar foarte greu să renunți la grătar şi te chinui să o faci în post, s-ar putea să fie foarte primit în cer.
Până la urmă, orice mică jertfă pământească închinată lui Hristos cred că e prilej de bucurie în cer.
Indiferent de sensul de intrare sau ieșire din gură.
Fiecare după puterea sa, după capacitatea sa de sacrificiu.
Decât un păcat mare, mai bine o virtute mică.
Şi de preferat zero judecată despre cum postește celălalt.
Privirea mereu spre tine.
Spre interior.
Poate greșesc.
Dar așa gândesc.
Domnul să fie cu noi.
Oricum am posti.