Fereastra închisorii. Puternici şi slăbănogi

Cei puternici sunt deschiși.   
Precum porțile pe care nu le acceptă închise.
Nu le e frică să-şi dezvăluie vul­ne­rabilitățile.
Sensibilitățile şi emoțiile.
Tocmai în această deschidere e izvorul puterii lor.
Fiindcă din acceptare şi neascuns apare şi îndreptarea.
Faptul că ei se mărturisesc lumii așa cum sunt le oferă privilegiul ascendenței.
Dacă le lași deschise, ușile interzise nu le vor trece pragul.
Închizându-le, le răpești libertatea de a alege şi atunci le vor sparge.
Fără să treacă de ele.
Doar să le deschidă.
Slăbănogii, însă, sunt plini de frici.
De fugi, de minciuni şi de colivii.
Zăvorâți în ipocrizie şi lașitate.
Vizuinari, spre deosebire de cei puternici şi vizionari.
Ascunzându-se de ei însăși, slă­bănogii se plâng de orice cruce.
Neputința le e dragă, de jertfă fug sau nici măcar nu o înțeleg.
Dependenți mereu de facerea de bine a altora, răspund la aceasta cu egoism.
Cu nepăsare şi tăcere.
Mărunți şi meschini, nu văd mai de­parte de carapacea propriei ființe.
Majoritari însă.
Fără angoase, fără sacrificii, vie­țuiesc din înțelegerea şi în preaj­ma celor pe care îi vând cu prima ocazie.
Mila, compasiunea şi ajutorul le sunt antiteze.
Materia îi copleșește până la a nu mai vedea nici o urmă de subtilitate.
Fiecare alege.
Puternic, în risc şi zbatere.
Slab, în obscuritate şi abandon.