Fereastra închisorii / Prea multă zăpadă? Prea mult frig?

Nu, nicidecum. Cârcotaşii urbani şi-au făcut şi de data asta meseria. Au început să se smiorcăie de la prima palmă de zăpadă. Ba că a venit prea devreme, ba că e prea multă. Din nefericire, veşnica neputinţă a deszăpezirii drumurilor le-a dat apă la moară.

Vaietele comodităţii i-au împiedicat să pună osul la treabă. Aşteptând ca alţii să le cureţe împrejmuirile ogrăzii au uitat să se bucure de extraordinara abundenţă albă a zăpezii.

Sufletele înnegrite de grijile mărunte ale vieţii au respins încă o dată inocenţa iernii adevărate, descumpănite parcă de venirea copleşitoare a acestei doamne suverane a naturii.

A nins fabulos şi neîncetat la Cavnic, ca în vremea copilăriei mele. Îmi aduc aminte cum ne jucam între blocurile comuniste prin tunelurile de zăpadă, care câteodată ajungea aproape până la balconul de la primul etaj. Chinuiţi de mizeria socialismului, ne fericea orice binecuvântare a naturii care ne făcea să uităm de întunericul roşu al societăţii.

Deşi trebuia să plec la Cluj nu am putut să ies cu maşina din curte. Nu m-am agitat nici măcar când coada lopeţii de zăpadă pleca periodic la plimbare. De dimineaţă până spre seară am învârtit liniştit zăpada din jurul casei şi din curte, trăgând cu ochiul la pădurea înaltă de brazi de deasupra.

Noaptea, spectacolul iernii este dumnezeiesc. Nu e nimic mai tainic decât o pădure îngheţată de brazi, cufundată în liniştea mistică de sub cerul înstelat.

Şi să nu uităm de cel mai bun prieten al meu: frigul. Probabil într-o viaţă anterioară am fost vreo arătare polară. Chiar şi pe norvegieni i-am speriat cu manifestările mele termice. O fi crezut că fac pe nebunul când mă bucuram, în mânecă scurtă, de răcoarea de toamnă a fiordurilor. Dar hipotalamusul meu e glaciar şi nu am ce să fac. Fiecare cu ciudăţeniile lui. Întotdeauna m-am simţit bine la răcoare. Aşa că am ales închisoarea şi muntele. Şi iarna, cu zăpezile şi frigurile ei.

Când am să ies la pensie am să fac un partid al frigului. Nu am să câştig alegerile şi probabil voi rămâne singurul membru. Voi face alianţe doar cu munţii şi fiordurile.