Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Fereastra închisorii. Odraslele răului
Întunericul nu se transformă brusc în lumină.
Când e vorba de oameni cu atât mai mult.
Trebuie să treacă câteva generații pentru ca păcatele părinților să nu mai apese copiii.
Așa și cu odraslele de securiști și nomenclaturiști comuniști.
Școliți pe la universitățile occidentale, din preaplinul furăciunilor părinților, hrăniți din ticăloșia familială și vânzarea de semeni, progeniturile se dau albe ca zăpezile.
Adică se vor inteligenți și democrați.
În era postcomunistă.
Și, bineînțeles oportuniști, flămânzi de funcții publice, că doar genele asupritoare de oameni și de căpătuire strigă rău în măduva lor.
Nu cred în limpezimea și curățenia asta, peste noaptea unei singure generații.
Dacă mămica sau tăticu au fost mai mici sau mai mari, indirecți sau mai direcți, criminali ai regimului comuniști, șezi pe fundul tău și roagă-te pentru iertarea lor.
Nu veni să repeți istoria, să asuprești la rândul tău copiii victimelor comunismului.
Și pe nimeni altcineva.
Într-un fel sau altul.
Într-o instituție publică sau alta.
În orice context.
Dacă ești odrasla unui astfel de nenorocit, nu te va judeca, în sine, nimeni pentru asta.
Poți dovedi că ești un om minunat.
Dar dacă, sub perdeaua unei școli fandosite din vest și mimând că îți curge prin vene libertatea, încerci să repeți cu oamenii ce au făcut ai tăi în comunism, meriți orice.
Orice răspuns.
Bineînțeles că te vei ascunde după puteri care nu sunt ale tale și nu vei avea curajul unei confruntări în munți.
Așa, flămând și dezbrăcat, hăituit și vânat, ca partizanii anticomuniști de acolo.
Și eu și tu.
În aceleași condiții.
Cu mâinile goale.
Vei fugi laș și te vei ascunde după poala cuiva.
O noapte singur și doar pe picioarele tale în munți te-ar îngrozi mai mult decât toți anii lungi și grei, de luptă și despărțire de familii, de chin și martiraj, pe care i-au îndurat toți luptătorii din rezistența anticomunistă la un loc.
Deci, pentru astfel de lichele transgeneraționale, avem un singur îndemn: marș.
La colțul istoriei și umanității.