Fereastra închisorii. Nimic

Nimic nou şi esenţial sub soare.
Natura binecuvântată a României continuă să fie agresată fără milă.
Siluită zilnic şi de demult de către drujbele mafiei lemnului.

Nu mai vorbim de microhidrocentralele ucigătoare de râuri de munte.
Şi, mai nou, foarte intens de tot soiul de mizerii motorizate.
Pe două sau patru roţi, încălecate de tot felul de estropiaţi.
Care îşi defulează patimile şi neputinţele turând bezmetic motoare şi rănind pământul.
Tulburând spaţiul vital al mun­telui.
Liniştea divină a pădurii şi frumuseţea mistică a plaiurilor al­pine sunt asasinate de acest soi special şi tot mai calificat de demenţi.
Şi ce să vezi?
Tocmai primăriile şi Romsilva, care ar trebui să-şi apere avuţia publică, apar ca parteneri oficiali în tot soiul de raliuri devastatoare de natură.
Incredibil, dar adevărat, până şi nobila instituţie a salvamontului a bătut palma cu aceşti infractori ecologici.
Nu aţi vrea să ştiţi ce mi-a scris un salvator în privat.
Ticăloşia politică, manevrele şi impostura au ajuns până şi pe blazonul pur şi brav al oamenilor munţilor.
Din nefericire, unii dintre ei fiind de fapt ai antimunţilor.
După cum nu aţi vrea să vă povestească rezervaţiile naturale cum din locuri sfinte pe hârtie
s-au transformat în gropi de gunoi în realitate.
Şi multe altele.
Inclusiv hoarde de străini care ştiu că la noi acasă se poate orice.
Pe oriunde, oricum, oricând.
În rest, fără cuvinte.
Nimicul e nimic.