Fereastra închisorii / Natura administraţiei locale

Din nefericire, cam doar la palavre se reduce conştiinţa ecologică la noi. La aceleaşi nesfârşite şi ipocrite poveşti, la o polemică banală care în afară de bla, bla şi blabla-uri nu are nici un folos real, nici un efect rezolvator. La fel cu conştiinţa civică şi cu administraţia locală.

Când neaua dispare, în loc să te bucuri de prospeţimea pământului, te trezeşti cu privirea inundată de gunoaie, molozuri şi alte nenorociri ce se întind peste tot. Pe cursul văilor, în marginea pădurilor ori în vârful muntelui eşti obligat să suporţi nesimţirea unor indivizi cărora aproape nimeni nu le cere socoteală.

Ambalaje de dulciuri şi cartofi scăldaţi în uleiuri arse, aruncaţi peste gard, în curtea oamenilor ori peste iarba cea frumoasă a primăverii din grădini. Apoi conserve, sticle, hârtii şi muşamale cu duiumul, în ciuda oricăror reguli şi legi. Molozuri de construcţii deversate unde vrea anormalitatea fiecăruia, adunături de gunoi inventate cu tupeu la marginea grădinilor.

Valea Cavnicului a devenit o groapă curgătoare de mizerii, o vale a plângerii ecologice. La fel, multe străzi, păduri ori pajişti alpine din oraş, ori din jurul acestuia.

Toţi golanii care agresează zilnic mediul beneficiază de clemenţa unora care trebuie să aplice legea, clemenţă ce este la fel de ordinară precum pângărirea naturii pe care aceştia o acceptă dispreţuitor.

În loc să cureţe şi regularizeze cursul văii, cei care administrează oraşul se ocupă de iluminarea podurilor şi maidanelor din oraş, în loc să aplice legea până la capăt cu cei care murdăresc natura, preferă să-i mângâie electoral pe creştet.

Străzile înghesuite şi desfundate rămân uitate, dar proiectele faraonice din centrul oraşului înghit necontrolat banii publici.

Cine se apucă să modifice cu buldozerul un deal fără nici o autorizaţie de construcţie nu este întrebat de cele ale legii. Dacă mai rupe şi din pământul altora sau se întinde peste proprietatea publică, cu atât mai adânc este somnul celor care sunt responsabili să intervină.

Dacă încerci să-i trezeşti, iarăşi nu e bine, în loc să-ţi mulţumească şi să-şi revină, te acuză că eşti un cetăţean ciudat. Nu sunt obişnuiţi să le vorbeşti de lege şi responsabilitate, nu înţeleg că sunt în slujba celor drepte, nu în cea a fărădelegii ori impertinenţei.

Siguranţa oamenilor şi a mediului nu contează, dar tot felul de festivaluri şi ţăţăreli dubioase sunt la ordinea zilei.

Să nu mai vorbim de sărbătorile oraşului, ale săniilor cu volan şi probabil în viitor a trotinetelor strămoşeşti. Nu contează nici faptul că nu avem utilităţi publice de bază, umblăm prin noroi şi bălţi, însă se mândresc că au gratulat fariseic enoriaşele cu flori de 8 martie, în poarta bisericii. Fără să fi auzit de liturghie sau de cele ale Cerului.

Cei cu şcoală şi cu minte nu sunt ascultaţi. Fotbalul, lenea şi băutura bat viziunea, progresul şi echilibrul. Ignoranţa şi manipularea au ajuns strategii administrative.

Prostul gust şi fanfaroneala sunt la modă, discreţia şi modestia mai pe altădată.

Cetăţenii de onoare ai urbei sunt aduşi din noaptea comunismului ori din domeniul glumelor proaste.

Imbecilii comunităţii sunt în mijloc, luminaţii la periferie.

O astfel de administraţie publică îţi provoacă o silă asemenea celei pe care o simţi când vezi natura distrusă.

Însă, pentru toate relele există şi un leac, şi o socoteală. Fiindcă aşa a lăsat Dumnezeu lumea.