Fereastra închisorii / Mesaj de interes public

Parafrazând spoturile televizate, transmise periodic în interes general, având ca scop conştientizarea şi chiar avertizarea cetăţenilor cu privire la chestiuni capitale de ordin social, îndeosebi de sănătate şi echilibru public, cu permisiunea dumneavoastră voi consemna în cele ce urmează câteva idei importante din perspectiva subsemnatului, opozabile tuturor celor care nu înţeleg sensurile etice ale instituţiei închisorii.

În primul rând, cred aşa cum oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu şi a legii, sunt la fel de egali şi în faţa închisorii. Nu în sensul filosofiei toxice a egalitarismului comunist, ci în sensul necesităţii de a beneficia de aceleaşi drepturi şi de a respecta aceleaşi obligaţii, de a se supune în mod egal rigorilor legii şi de a se bucura nediscriminatoriu de umanism şi suport psihosocial. Toate acestea indiferent de statutul lor profesional, economic sau social, anterior încarcerării.

În al doilea rând, precum în viaţa de zi cu zi sau poate chiar mai mult, şi în închisoare atitudinile lipsite de gentileţe sau chiar anti-normative precum infatuarea, nerespectarea regulilor, dispreţul faţă de canoanele legale ale regimului de detenţie nu reprezintă altceva decât faptul că persoana în cauză nu vrea să înţeleagă nici constrângerile legale la care este supus prin privarea de libertate, nici situaţia existenţială în care se află în mod autoprovocat.

În al treilea rând, la fel ca şi justiţia a cărei ultimă împlinire este, închisoarea trebuie să se menţină departe de orice arenă electorală şi politică. Independenţa instituţională şi corectitudinea custodială fac parte din însăşi misiunea socială a închisorii.

În al patrulea rând, cel care vremelnic conduce acum închisoarea nu a cerut niciodată nimănui nici un fel de sprijin ilegitim, nu a interferat în activitatea altor instituţii sau persoane publice şi la rândul său aşteaptă acelaşi lucru de la ceilalţi.

Managementul unei închisori sănătoase se înfăptuieşte exclusiv sub umbrela legilor şi a eticii profesionale. Asta însemnând că nu este acceptabilă nici favorizarea nici defavorizarea nimănui.

Presiunile şi persuasiunile exterioare, mesajele de ameninţare mai mult sau mai puţin subtile şi alte multe forme de rău cu care m-am întâlnit frecvent în slujirea mea publică la închisoare nu au făcut altceva decât să mă convingă că sunt pe drumul cel drept. Iar reacţia a fost întocmai cea cerută de cartea legii pământeşti şi cereşti, deopotrivă. Adică să faci ce spune legea şi să rămâi îndreptat în sus, după cum îţi cere Cerul.