Fereastra închisorii / La Gyuri… la fierărie

 E tot mai anevoios să retrăieşti autentic atmosfera vremurilor de odinioară. Meşteşugurile clasice au devenit un fel de rezervaţie.
Precum poţi să vezi zimbrii în Ţara Haţegului, aducându-ţi aminte de timpurile istorice, tot aşa e o ocazie rară să te trezeşti natural în mijlocul unor lu­cruri care se făuresc precum odi­nioară, în chip neschimbat de secole.
În Cavnic supravieţuieşte, chiar bine, o fierărie tradiţională. Stăpânul său, pe nume Gyuri, e un o un meşter deosebit. La fel de blând şi de echilibrat, de dimineaţă de când începe munca şi până seara când o termină obosit de căldura şi greutatea meşteşugului ales.
Om vrednic şi înţelegător, Gyuri te pri­meşte cu mărinimie în micul său univers aflat sub pădurea cea frumoasă de brazi. După ce mi-a ascuţit nişte unelte de lucrat pământul şi a primit cu greu răs­plata cuvenită, m-a îmbiat cu o horincă bună şi poveşti interesante.
Am aflat că inclusiv cărbunii folosiţi la forjă sunt făcuţi pe cont propriu, în curtea fierăriei, prin metoda veche a arderii înăbuşite a lemnelor.
Între timp, a venit un vecin de-al meu cu calul la potcovit. Deloc uşor când calul este nărăvaş, potcovitul este o expe­rienţă ancestrală care te plasează înapoi în istorie. Şi care te face să uiţi de lumea de azi, de calculatoarele şi betoanele ei.
Focul şi fierul sunt camarazii de zi cu zi a meşterului priceput. Dar mai ales oamenii, caii şi toate făpturile care îşi găsesc un rost pe acolo.

Iar poveştile şi amintirile ce se ţes la fierărie m-au făcut să stau fericit până la miezul nopţii, rememorând tot soiul de istorioare şi fabulând ironic. Stabilind, în hohote de râs, că vecinul meu e singurul om ce nu s-a născut ci a evadat din pântecele mamei sale acum 47 de ani.

Am plecat fermecat doar când vecinul meu a încălecat falnic calul cel nou potcovit şi precum un haiduc a plecat în galop spre casă. Iar eu urmându-l pe jos, cugetând că vreodată mă voi întoarce de tot la viaţa cea curată. Cu mioare, cai, brazi şi creste alpine. Cu fierari şi oameni simpli. Dar adevăraţi.
Doamne ajută.