Fereastra închisorii / Jaful secolului

În timpuri în care se clama că ţara nu mai are bani, în care se tăia sălbatic din salariile şi aşa mici ale oamenilor, o mafie de proporţii uriaşe înflorea, îngrăşată din balega corupţiei.

Tăul negru şi fetid în care se scăldau deopotrivă politicieni, funcţionari şi oameni de afaceri, îmbrăţişaţi cu drepturi litigioase, mite şi mâini mânjite cu sânge public, a născut cea mai hidoasă fraudă a istoriei României.

Nimeni nu a auzit ca vreodată să se fi furat aşa mult şi cu atâta nemernicie, de către oameni care oricum erau deja bogaţi. Dar prădători şi veşnic nesătui, au devorat silenţios punga publică, de unde mulţi îşi luau onest pâinea cea de toate zilele.

În vremurile în care bugetarilor, şi nereuşit până la urmă pensionarilor, li se comunica, cu rânjetul ciclopic de rigoare, necesitatea sacrificiului necondiţionat pentru salvarea spezelor ţării, o trupă de borfaşi cu cămăşi albe cărau valize de bani şi goleau nestingheriţi, chiar invitaţi, visteria naţională.

Numită somptuos şi cu aparenţe de juste intenţii restaurative şi democratice, Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a devenit apogeul de neegalat al mafiei şi al corupţiei, devalizând bugetul naţional cu sume halucinante, ce par desprinse din ficţiuni de minţi bolnave. Dar totul e real şi întâmplat deja, iar ce citim prin referatele procurorilor anticorupţie ţine de devoalarea celei mai abjecte reţele de crimă organizată şi corupţie din istoria instituţională a României.

Desigur, vinovaţii sunt ba inocenţi, ba bolnavi, ba însărcinaţi, ba nu ştiu cum să se dea în gât pentru a-şi salva propria piele.

Având în vedere gravitatea teribilă a acestui caz, cuantumul prejudiciului public, consecinţele şi simbolistica asociată faptelor de o mizerie morală şi penală extremă, cred că ar trebui modificat Codul penal, special pentru acest caz, din raţiuni atât reactive, cât şi preventive.

 Pedepsele ar trebui să fie similare cu cele pentru omor calificat ori chiar deosebit de grav. Fiindcă în mod calificat şi investiţi cu exerciţiul autorităţii publice au asasinat finanţele publice ale ţării, deci ale noastre tuturor, exact în timp ce milioane de oameni erau supuşi forţat la tăieri salariale masive. Iar consecinţele acestor fapte sunt în mod evident deosebit de grave.

Tot ceea ce s-a întâmplat în acest caz ţine de un cancer social metastazat, care este imun la radioterapie şi chimioterapie.