Fereastra închisorii / Hipnoza puterii

Cel mai de prost gust şi pierzător reflex al puterii de care se bucură oamenii vremelnic prin diverse dregătorii publice ori private este aroganţa. Cu tot cu puzderia de odrasle pe care această mamă degenerată le alăptează fără a le înţărca vreodată: infatuarea, atotcunoaşterea, narcisismul, propria voie, obrăznicia, grandomania ori alte astfel de ispite otrăvite care încearcă fiinţa umană. 

De când s-a născut lumea, Dumnezeu ne spune, cu înalt adevăr, dar joasă ascultare a oamenilor, că mândria este cel mai mare păcat. Oamenii se întreabă de ce, fiindcă sunt păcate mult mai grele? Din Cer, răspunsul vine simplu şi etern: fiindcă din mândrie, din pântecele ei omenesc, se nasc toate celelalte păcate. Mândria este cea mai mistuitoare putere a răului, care deschide uşa inimii pentru toate celelalte căderi.

E prilej de bucurie să vezi oameni importanţi ori lideri cu greutate care reuşesc să-şi păstreze în mod natural simplitatea şi modestia, distincţia şi decenţa, calităţi care nu fac altceva decât să-i facă şi mai puternici. La fel se întâmplă pe toată piramida sistemului public ori în lumea privată. Vezi fie pe cei care te impresionează prin puterea lor interioară, fie pe alţii, călători fără întoarcere în abisul prăpastiei iubirii de sine.

O seară la televizor îţi dă prilejul trist al puţinătăţii celor exemplari şi deznădejdea abundenţei celor copleşiţi de propria importanţă ori prostie. Vezi tot soiul de hlizitori, gregari ori saltimbanci care au impresia puterii. Fie că au avut-o, fie că o au, fie că o vor avea. De fapt, în toate cazurile, o putere care nu este spre binele oamenilor, ci doar spre urâţenia unei mahalale moderne. Iar lipsa de smerenie, de recunoaştere a greşelilor, le încununează drumul fără de speranţă.

Spre… ştiţi dumneavoastră!