Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Fereastra închisorii / Hibernale
A nins mult la Cavnic. Ca în vremurile bune. Doar că oamenii s-au schimbat puţin. Au înlocuit bucuria zăpezii abundente cu văicăreala şi spaima iraţională că neaua cea multă îl copleşeşte pe gospodarul neputincios din ei.
Mai mult, fiindcă lumea nu se mai poate deplasa pe jos, zăpada a devenit subiectul urii celor care s-au născut în maşină şi vor să trăiască mare parte a vieţii lor închişi acolo.
O îndeletnicire fabuloasă a iernii rămâne schiatul. Aducătoare de sănătate şi metafizică deopotrivă, curgerea pe zăpadă din mijlocul munţilor tonifică profund toată fiinţa.
Doar că purismul de altădată a fost înlocuit, cel puţin la baza pârtiilor, de vacarmul ghiftuielilor cu mâncare şi băutură.
Prea mulţi privitori stătuţi, care vin la munte doar pentru a zace gălăgioşi printre farfurii şi sticle, comercianţi şmecheri puşi pe căpătuială imediată şi multe maşini care nu-şi găsesc locul, aglomerează sufocant partea de jos a pârtiilor de schi.
Spiritul muntelui, suveran în vârfurile alpine ale pârtiilor, e tot mai subţiat odată cu coborârea spre aşa-zisa civilizaţie.
Civilizaţie, care de fapt e reală în natură, acolo unde fagii nu se ceartă cu brazii, unde pietrele nu fac gălăgie, iar albul zăpezii acoperă orice mizerie.
Una peste alta, cei care vor să se bucure de puterile tămăduitoare ale iernii stau cât pot de departe de tarabe şi îşi trăiesc fericirea hibernală aproape de cer. O simplă plimbare liniştită prin pădure îţi aduce aminte de lucrurile esenţiale ale vieţii. Iar silueta îngheţată a unui brad, desenată pe albastrul pur al văzduhului, te face să gândeşti vertical şi limpede.
Să ningă, deci. Şi să fie frig. Mult şi bine.