Fereastra închisorii / Gânduri de breaslă

Fiecare dintre noi face parte dintr-o breaslă profesională. Cred că e esenţial să iubeşti ceea ce faci şi să-ţi respecţi instituţia care îţi oferă pâinea cea de toate zilele. Să înţelegi că faci slujire, iar cu cât eşti mai sus, cu atât trebuie să cobori mai jos în interiorul tău, în modestie şi lepădare de sine. Dacă ai o meserie pe care o percepi ca făcând parte din însăşi mântuirea ta, cu atât mai bine.

 A lucra într-o închisoare nu este deloc simplu. Ceea ce ştiu oamenii din afara închisorii despre această meserie e foarte puţin şi adesea greşit. Vina nu le aparţine în totalitate, fiindcă temniţa este un mediu închis prin excelenţă. Şi cu multe sensuri asociate, fapt demonstrat de şirul incredibil de sinonime sugestive pe care le suportă termenul de închisoare sau penitenciar: puşcărie, carceră, temniţă, facultate, mititica, bulău, răcoare, pârnaie, ocnă, gherlă, ţuhaus, zdup, beci, etc. Multe din acestea sunt peiorative sau de natură a genera spaimă pentru potenţialii candidaţi la statutul de făptură privată de libertate, însă realitatea penitenciarului e cu totul alta, ţinând de umanitate şi educaţie în principal şi doar secundar de constrângeri pentru deţinuţi, niciodată de ordin fizic.

Desigur că la închisoare nu lucrează numai sfinţi, dar marea majoritate, adică cei care profesează onest şi responsabil sunt supuşi la riscuri deosebite. Îndeosebi psihologice, datorate mediului închis, puternic stresogen, unde nu se întâlnesc chiar cele mai curate resorturi ale fiinţei umane. Mărturie stau bolile profesionale grave şi frecvente, pensiile scurte, bătrâneţile aproape absente. Vieţile complicate, pline de angoasă. Nu în ultimul rând, ameninţările şi alte forme de presiune psihologică a căror intensitate şi permanenţă reuşesc să le distrugă multora încrederea de sine şi bucuria de trăi. Toate într-un mediu carceral afectat de subfinanţare cronică, cu facilităţi şi utilităţi profesionale minime, în care talentul şi angajamentul personal, inteligenţa şi fineţea psihologică suplinesc infrastructura şi dotările tehnice insuficiente.

Dacă eşti înjurat, nu ai dreptul să înjuri la rândul tău, dacă eşti agresat, nu ai dreptul să agresezi la rândul tău, ci trebuie să urmezi numai calea legii şi a Scripturii lui Hristos. Aproape zilnic trebuie să dai explicaţii scrise şi pertinente la şefii tăi, la parchet, la judecători, la multe alte instituţii guvernamentale ori ale societăţii civile, cu tot ce ai făcut în raport cu obligaţiile tale legale. Este firesc să fie aşa, dar trebuie să existe o justă compensare a servituţilor profesionale severe, care marchează această profesie. Însemnând măcar respect şi apreciere din partea comunităţii. Necrezând oribilele manipulări mediatice, care zugrăvesc intenţionat doar imaginea unui „gardian”gregar, care de fapt şi în realitate este un profesionist, nici mai mult nici mai puţin decât garantul legalităţii şi umanismului din orice închisoare.

Lucrătorul de penitenciare care intră singur într-o celulă cu 40 de deţinuţi şi controlează bine situaţia, escortează în exteriorul închisorii deţinuţi periculoşi, cu profil criminologic extrem sau gestionează cu succes o secţie complexă de deţinere cu 200 de deţinuţi, trebuie să aibă un echilibru interior remarcabil. Să lucrezi cu oameni care au comis, de multe ori repetat, omoruri grave, violuri, tâlhării, infracţiuni de criminalitate organizată şi de corupţie nu e facil. Se întâmplă câteodată să ai bucuria de a descoperi că unii nu şi-au pierdut lumina şi ies mai buni din închisoare decât au intrat. Chiar îşi regăsesc legiuirea şi dumnezeirea din ei. Acesta este scopul adevărat al penitenţei.

Unii se pierd pe acest drum greu al experienţei închisorii. Deopotrivă de o parte şi de alta a gratiilor. Alţii rezistă, nu fără urme interioare. Cei cu anvergură morală, cei care cred mai mult în Dumnezeu decât în ei, reuşesc ca la capătul acestui drum să-şi găsească izbăvirea. Şi certitudinea că nu eşti învingător decât datorită puterii venite de la Cel de Sus.

Nihil sine Deo. Cel puţin la închisoare. Una din instituţiile creştine fundamentale.