Fereastra închisorii / Dispariţia unor specii

Nu e vorba nici de flori, nici de sălbă­ticiuni, ci de două temeiuri fundamentale ale luminii spirituale: nuanţa şi justa măsură. După cum, chiar lumina naturală e când crepusculară, când limpede.
Războiul cel dintre oameni, una dintre cele mai mari sminteli ale credincioşilor de orice fel, a devenit una din arenele favorite de manifestare ale răului.
Atmosfera socială generală este, în mod evident pentru toată lumea, prea insalubră, dincolo de orice limită rezonabilă.
De la televiziunile care livrează zilnic privitorilor lor doar motive de deznădejde şi până la micile neînţelegeri dintre oameni, găsim tot mai puţine tărâmuri existenţiale limpezi şi imaculate.
Toate acestea în ciuda faptului că bisericile sunt pline la liturghie, acolo unde oa­menii aud de cele sfinte şi de unde ar trebui să iasă luminaţi şi schimbaţi în fapte.
Însă întunericul are deja pretenţia să se întindă peste lume şi în timpul luminii. La început mai insidios, în vremea răsăritului şi apusului, nu peste mult timp poate chiar în miezul zilei.
Unul din copiii acestei mame rele a întunericului este dispariţia nuanţelor şi justei măsuri.
Dacă un om e puţin prost sau şmecher, el devine rapid drept unul imbecil sau neserios de-a binelea. Nu i se mai dă nici o şan­să de îndreptare, nu mai vedem nimic bun în el. Dacă a făcut o greşeală pe care o răscumpără mai târziu cu o virtute, trebuie oricum răstignit definitiv.
Dacă părinţii sau copiii săi au căzut cândva, el nu are voie să se ridice pe propriile picioare.
Nu mai facem corecta deosebire între ca­racter şi o scăpare de moment, dintre temperament şi o beţie dătătoare de scurtă veselie. Mai e apoi plăcerea de a judeca şi de a da verdicte solemne despre semenii noştri. Introspecţia e pasăre rară, pe când trăirea vieţii altora e deja sport de masă.
Să nu  lăsăm pe banca bisericii, până la următoarea liturghie, predicile despre smerenie, cumpătare şi justa discernere a lucrurilor. Dumnezeu ne învaţă că trebuie să le înfăptuim, dincolo de strâmbătatea lumii.