Fereastra închisorii / Diluarea cea cumplită

Opinam, într-un articol anterior, despre faptul că realitatea tot mai halucinantă şi hidoasă a corupţiei va determina structurarea pe departamente specializate a instituţiilor judiciare anticorupţie.

Astfel încât cauzele vor fi preluate de divizii specializate de anchetă penală, în funcţie de domeniul în care mafiotismul contemporan se manifestă: restituiri de proprietăţi, energie, sănătate şi farmaceutică, drumuri, păduri şi ape, sport, educaţie şi lista pare în continuare nesfârşită.

Ultimul mare caz de spoliere a banilor publici arată cât de diluată este capacitatea administrativă în anumite domenii publice, unde se petrec grozăvii atipice şi silenţioase. Cine ştie câte vieţi s-au pierdut, câtă suferinţă umană inutilă s-a scurs chinuit prin spitale, din cauza unor prădători care au reuşit să hipnotizeze incredibil de uşor o mare parte a sănătăţii publice.

E limpede că problema crucială de neputinţă instituţională nu este la justiţie, care este suficient de consolidată şi eficientă pe linie anticorupţie. Rolul social al justiţiei este doar unul reactiv şi ultimativ, vulnerabilitatea periculoasă existând plenar la nivel administrativ, unde reflexele preventive şi protective, în materia gestionării resurselor publice, sunt încă firave. Şi bineînţeles că totul porneşte de la oamenii care asigură managementul resurselor, cu una din componentele sale de căpătâi: controlul real.

Cred că miza publică esenţială a vremurilor noastre interne este administraţia de toate felurile. Dacă aceasta nu îşi va întări real capacitatea de a genera integritate, transparenţă şi control, adică să fie în stare să prevină mârşăviile înainte ca acestea să se nască în curtea instituţiilor, vom continua să investim alte sume uriaşe în anchete penale, chinuitoare la rândul lor prin amploarea, întinderea şi complexitatea lor.

Vom fi nevoiţi ca în loc să dezvoltăm infrastructura, spitalele şi şcolile să hiperbolizăm procuratura şi închisorile.

Adică să pierdem în continuare normalitatea, să risipim şansa unei vieţuiri sociale curate şi liniştite.

Apoi, vom ajunge să dezinfectăm spitalele cu apă de ploaie, iar închisorile cu cele mai avansate biocide.

Iar administratorii vor fi asemenea: diluaţi când trebuie să apere interesul public, tăioşi ca un biocid adevărat când trebuie să-şi umple buzunarele propriei hămeseli.