Fereastra închisorii / Dezgust total… oare cine sunt oamenii ăştia?

O simplă şi cotidiană privire spre realitate ne prilejuieşte trăiri de toate felurile. De la lucruri dezgustătoare, trecând prin cele potrivite şi, slavă Domnului, ajungând şi la cele admirabile.

Dacă ar fi să ne referim la primele, citeam deunăzi, dezgustat, dar egal furios, despre o iniţiativă legislativă a unui grup de parlamentari, conform căreia s-ar permite accesul hidoşeniilor motorizate (ATV-uri, motociclete, mopede şi altele) în ariile protejate ale naturii, cu acordul administraţiei respectivei entităţi ecologice, în vederea (cităm din iniţiativa legislativă): „organizării de activităţi sportive sub egida federaţiilor de resort, de recreere şi turism”.

Nimic altceva decât o declaraţie publică de asasinat ecologic. Chiar şi o sfidare batjocoritoare la adresa naturii, în forma sa desăvârşită de tezaur naţional.

Fiindcă, conform site-ului România Curată, iniţiatorii acestei intenţii mizerabile propun, în expunerea de motive, modificarea interdicţiei de la art. 52 alin (2) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Cum oare? Argumentând halucinant prin faptul că o competiţie de hard enduro organizată la Sibiu, având un nume de marketing sugestiv pentru ingredientele din care e preparată sminteala profanării mediului (o sintagmă formată dintr-o firmă de energizante, la care se adaugă cuvântul Romaniancs), ar fi comparabilă ca notorietate cu cursa Paris-Dakar! Care, la rândul ei, e o altă formă de manifestare tehnologică care răneşte mediul!

Expunerea de motive şi iniţiativa legislativă în sine comportă mai multe comentarii de ordin legal, etic şi psihiatric.

În primul rând, să pomeneşti numele unei firme celebre străine în expunerea de motive, în oglinda căreia să promovezi legiferarea pângăririi naturii sfinte din ţara ta, adică tocmai a ariilor protejate, pute ori a corupţie, ori a inconştienţă profundă.

În al doilea rând, să invoci ca motive de atacare intenţionată şi agresivă a ariilor protejate, necesităţi de „activităţi sportive, recreere şi turism” înseamnă nu numai să nu respecţi natura cea geologică şi forestieră, dar să-ţi lipsească din propria natură umană elementare urme de caracter.

În al treilea rând, să ai tupeul să propui aşa ceva oamenilor pe care spui că-i reprezinţi, cu o nonşalanţă aproape disociativă mintal, prin dezbaterea publică a unei asemenea invitaţii de a însângera natura cea mai preţioasă a ţării tale pentru motive delirante ţine şi de psihiatria socială.

Eu cred că astfel de specimene politice merită, în raport de această manifestare gravă împotriva naturii, să-şi petreacă cele mai frumoase „activităţi sportive, de recreere şi de turism” în alte locuri decât în ariile protejate ale naturii. Şi în nici un caz călare pe porcării urlătoare şi fumegânde.

Cu alte cuvinte, poate Dumnezeul acelor arii naturale protejate, îi va trimite spre mântuirea lor, pe plaiuri la fel de răcoroase precum rezervaţia din Munţii Retezat, dar protejate de ziduri înalte, unde vor avea mult timp liber să revină la dragostea de natură.

După cum gândim şi facem, aşa să ne ajute Dumnezeu! Pe toţi. Deopotrivă pângăritori şi iubitori de natură sacră.