Fereastra închisorii. De ce Norvegia?

Mă întreabă familia şi prietenii de ce sunt atât de ataşat de Norvegia?
La prima vedere pare prea multă fascinaţie, prea puţine explicaţii.
Nu a ajuns să mă atragă mai mult decât propria ţară, dar cu certitudine e prima după.
Ce îmi place mult la Norvegia:
Fiordurile sunt una din cele mai mari minuni ale lumii. Nicăieri Dumnezeu nu a adunat apa, munţii şi văzduhul în mod mai desăvârşit.
Apoi e iubirea şi respectul norvegienilor pentru darurile naturii lor binecuvântate. Grija lor pentru mediu e profundă şi bine educată, iar răspunsul acestuia pe măsură.
Simplitatea, onestitatea şi armonia interacţiunii dintre vikingi şi elementele fundamentale ale vieţii conving imediat.
Puţini oameni într-o ţară mare.
Frigul, extremitatea nordică şi aurora boreală.
Inteligenţa şi eficienţa fondului suveran norvegian.
Arhitectura polară şi infrastructura impecabilă.
Cabanele fabuloase din insulele răspândite în fiorduri sau de pe marginea acestora.
Cascadele uimitoare care cad năvalnic din înălţimi.
Prietenia curată şi colegialitatea profundă între noi şi norvegieni, izvorâtă din frăţia închisorii din Baia Mare cu cea din Stavanger.
Bătrânii de 90 de ani care nu uită să alerge în munţi, copiii care merg pe bicicletă la şcoală.
Schiatul ca stil de viaţă.
Iarna ca o iubire eternă.
Închisorile, pe departe cele mai subtile şi avangardiste din întreaga lume.
Nu în ultimul rând faptul că este un regat.
Norvegia rămâne Norvegia.