Fereastra închisorii / Cum vă permiteţi?

Cum vă permiteţi dumneavoastră, doctori din tagma celor preaplini de arginţi şi veşnic nesăturaţi, să vă găsească procurorii acasă dezmăţuri de euro, dolari şi lei fiindcă umflaţi buzele şi îndreptaţi nasurile pe bani publici, la creaturi ale căror stăpân e doar oglinda, adică trăitoare în trup, neglijabil în minte, ce să mai vorbim de duh?

Cum vă permiteţi să aruncaţi astfel anatema generalizării pe doctorii cei adevăraţi, neiubitori de arginţi, exemplari şi la care ar trebui aproape să ne închinăm pentru orice alinare pe care o aduc oamenilor încercaţi de tot felul de boli grele ori suferinţe cumplite?

Cum vă permiteţi să nu înţelegeţi că furaţi, cu o ticăloşie neagră, din speranţa la viaţă a unui copil bolnav de cancer, din dreptul unui bătrân de a supravieţui decent, din siguranţa noastră a tuturor că vom fi trataţi bine la necaz, din tot ceea ce înseamnă grija medicală faţă de om. Care e sfântă, cu pogorământ de la bunul Dumnezeu, Cel care a înzestrat nenumăraţi medici, din cei adevăraţi, cu darul de a redărui sănătatea cea atât de trebuitoare oamenilor.

Şi care e finanţată din bani publici, banii noştri ai tuturor, în care voi năvăliţi cu o hămeseală care cere multă spovedanie şi ani lungi de căinţă. Bani care nu mai ajung, care nu se mai găsesc, când cei drepţi au nevoie de puterea lor fiindcă voi furaţi ca din biserică, ca din cutia milei.

Când vine duba socotelii cu legea vă smiorcăiţi cu tot felul de avocaţi pretenţioşi, plătiţi tot din leii pe care i-aţi furat cu neruşinare de la noi. Vă acoperiţi feţele de parcă nu vă mai recunoaşteţi propria fiinţă. Vă îmbolnăviţi şi despuiaţi de cele drepte repetaţi un singur vers: prezumţia de nevinovăţie. Gândiţi-vă bine la ce răspuns veţi da la judecata cea mai presus de oameni. Fiţi siguri că vine cândva.

De obicei, vehemenţa nu o întâlneşti pe calea înţelepciunii. Însă anumite lucruri, strigătoare la cer cum spun cele sfinte, au nevoie şi de bici. Cel mai blând şi iertător om a ştiut să răstoarne tarabele celor care făceau negoţ în Templu. Nimeni altul decât Hristos.

Aceasta este pedagogia potrivită pentru cei care nu au conştiinţa limitei şi gravităţii.

Sănătatea societăţii se obţine şi prin metode invazive. Ca în medicină domnilor doctori esteticieni…oricum vă numiţi cei care spoliaţi bugetul patriei. Şi cărora se pare că v-a plăcut un singur titlu de carte, a lui Marin Preda: Viaţa ca o pradă. Mă îndoiesc că aţi şi citit-o, dar v-aţi însuşit deplin acest titlu ca pe un motto existenţial.