Fereastra închisorii / Cine conduce pe cine?

E indubitabil faptul că industria auto reprezintă una din cele mai mari mize economice mondiale şi în acelaşi timp una din fascinaţiile modernităţii. De la aspectele utilitare şi până la interferenţele cu arta şi cultura, automobilul a devenit o parte esenţială a vieţii noastre.

Fie că apreciem rigoarea maşinilor germane ori loialitatea celor japoneze, fie că suntem impresionaţi de rafinamentul celor britanice ori exuberanţa stilistică a celor italiene, cu toţii suntem de acord că producătorii de automobile sunt influenţaţi semnificativ de ethosul locurilor de pe planetă unde maşinile se nasc industrial.

Dincolo de aspectele tehnologice şi de mediu, alegerea unei maşini are legătură cu resorturile raţionale şi emoţionale ale fiecăruia dintre noi. Maşina poate fi un lucru necesar, vital chiar, o pasiune frumoasă sau, în cazurile lipsite de echilibru şi dreaptă judecată, un stăpân periculos.

Astfel că vedem oamenii care nu se mai deplasează decât cu automobilul, uitând binefacerile propulsiei biologice. Sau vedem oameni care cred că maşina este o carte de vizită, o modalitate de emfază socială. Pentru unii nefericiţi, tot mai mulţi din păcate, maşina lor circulă pe un drum fără întoarcere, cu vină ori nu.

Deşi un lucru bun şi necesar pentru viaţa noastră de astăzi, deşi construită de noi înşine, maşina a ajuns paradoxal, în unele cazuri şi nu puţine, să-l conducă pe cel de la volanul ei.

Aşa că trebuie să ne mai întrebăm din când în când oare cine pe cine conduce de fapt? Şi să răspundem spre binele nostru.