Fereastra închisorii. Cel mai mic dintre creştinii Rusiei

Ar trebui să fie cel mai mare dintre ei.
Fiindcă e tocmai patriarhul Rusiei.
Dar nu e.
Poate nici măcar creştin nu se poate numi.
E doar un complice moral.
La toate crimele oribile ce se petrec în Ucraina.
Şi pe care în loc să le condamne se face că nu le vede.
Îngrozitoare atitudine.
Înfiorător exemplu.
Cine îl urmează cu adevărat pe Hristos nu poate fi părtaş prin laşitate la un război care omoară cu cruzime inocenţi.   
Adică copii, bătrâni, femei, oameni în general.
Chiar şi militari.
De fapt, acest patriarh îl urmează pe Irod.
Şi este aşa de păcat, fiindcă Rusia ţaristă a dat mult de tot creştinismului.
Numai dacă ne gândim la Sfântul Siluan Athonitul.
Una din figurile uriaşe ale sinaxarului.
Singurul sfânt care a îndrăznit
să-i fie milă chiar şi de diavol.
Şi care îşi iubea sincer vrăjmaşii, pentru care se ruga cu lacrimi.
Ruşine.
Mare ruşine.   
Patriarhul răului.
Şi al deznădejdii că tocmai cei care ar trebui să propovăduiască binele şi mila sunt groparii acestora.
Nu-l ierta Doamne!
Şi iartă-mă pe mine că am putut să spun aşa ceva.