Fereastra închisorii / Brexit

La fel cum în România o parte a populaţiei votează iresponsabil cu corupţii zilei şi în Britania  există o masă consistentă de cetăţeni care se pare că nu înţeleg ce e bine şi ce e rău. Acest tip de discernământ civic, afectat de pulsiuni şi efuziuni iraţionale, poate împinge regatul într-o umbră periculoasă.

Lumea ruptă de Europa pe care şi-o doresc unii britanici le va aduce altceva decât ce se aşteaptă. Şi-au dorit binele, dar vor primi răul, tocmai datorită laşităţii ce nu le onorează istoria excepţională. Europa nu poate fi puternică decât în formula solidarităţii.

Pe de altă parte, în orice cădere există şi o ridicare. Este demult cert faptul că Uniunea Europeană are nevoie de o reformă autentică care să genereze credibilitate şi speranţă. Poate că acest semnal, extrem de dureros şi de apăsat, va trezi inteligenţa şi forţa necesară reconfigurării familiei europene, aflată în pragul unui divorţ surprinzător.

Am văzut deja la televizor primele reacţii de spaimă şi regret, tocmai din partea britanicilor care au votat pentru izolare. Chiar şi politicienii care au alimentat inconştienţa electorală încep să transmită mesaje de moderaţie şi temporizare. Iar europenii, supăraţi pe bună dreptate, cer o ieşire rapidă din scena comunitară, deşi poate ar trebui să fie mai atenţi la pilda fiului risipitor.

Ce va urma e greu de anticipat. Probabil vor fi şi alte încercări de segregare, însă partea bună a lucrurilor este că se va produce o limpezire necesară. Iar situaţiile dificile, ori chiar deznădăjduite, pot aduce adesea soluţii foarte bune.

Aşa că, să rămânem optimişti şi fiecare în felul nostru să luptăm pentru această formidabilă garanţie numită Uniunea Europeană. Deşi bătrâna doamnă e azi în genunchi, mâine se poate ridica mai sus decât a fost. Fiindcă e o chestiune de a fi sau a nu fi, vorba fraţilor noştri britanici, pe care îi aşteptăm înapoi la mama cea bună.