Fereastra închisorii. Bombardierii

Foarte adevărat şi integrator cuvântul.
Veniţi din occident, unde exer­sează lecţia supuşeniei sociale, îşi dau în petic pe meleagurile natale.
Desigur, nu e vorba de milioanele de români inteligenţi şi harnici care au îmbogăţit lumea apusului.
Ci de retarzii şi estropiații cerebrali, pentru care mântuirea este întruchipată de o mașină scli­pi­cioasă şi muzica dată la maximum.
De imbecilii exportați vremelnic pe la furat, bişniţăreală şi traficuri de tot soiul.
Sau chiar de unii care muncesc, dar confundă, la revenire, patria lor cu o arenă grobiană de dis­tracție.
Nu doar volanul le este pe dreapta.
Toată mintea care poate fi numai pe stânga, nu le este nici măcar pe dreapta.
Adică emisfera aia care pro­cesează ce este normal, drept şi de făcut cu măsură în viaţă.
Dacă afară fac pe ei când văd un om al legii, aici o dau în golăneală agresivă.
De ce? Simplu. Fiindcă îşi permit.
Acolo de unde vin, atunci când faci o porcărie, reacţia auto­rităţilor e pe măsură.
La noi, autorităţile nu că nu ar vrea, dar sunt timorate de legile slabe şi de lipsa voinţei politice de a construi o societate cu reguli clare.
În care cetăţenii corecţi să fie protejaţi total şi imediat, iar agresorii de orice fel liniştiţi pe termen lung.
Atunci când dispare frica de con­secinţe, societatea e deja în fază oncologică.
Poate că ar trebui un chirurg serios.
Adică sigur.
Din acela cu bisturiu tăios şi fără anestezie.
Până nu e prea târziu.