Fereastra închisorii / Bătrânii neruşinaţi ai istoriei

Bătrâneţea e recunoscută în mod tradiţional ca fiind vârsta înţelepciunii, a înţelegerii profunde privind cele ale vieţii. Model existenţial pentru cei mai tineri, bătrânii ar trebui să fie personajele maximului respect.

Avem, însă, exemple autohtone ale unor bătrâneţi urâte şi chiar neruşinate. Începând cu torţionarii închisorilor comuniste, care în tinereţe au batjocorit sălbatic drepturile cele mai elementare ale fiinţei umane, însăşi viaţa, şi terminând cu personaje postrevoluţionare sinistre, care în adâncul lor au continuat să slujească aceiaşi filosofie socială, aducătoare de abuz şi nedreptate. Cei din urmă, cinic, tocmai în vremurile libertăţii.

Dacă foştii comandanţi de lagăre şi închisori politice continuă să aibă apucături violente şi lipsite de orice decenţă chiar şi în faţa anchetatorilor care le tulbură în sfârşit liniştea unor bătrâneţi infectate de tinereţile criminale, ceilalţi (în special celălalt) resping cu aparentă pledoarie democratică, vinovăţiile din vremurile mineriadelor.

În mod normal, drumurile lor, chiar dacă tardiv, dar la fel de necesar chiar şi în ultima clipă, duc spre o destinaţie comună. Dacă primii se vor întoarce la locul faptei, adică tocmai acolo unde şi-au exersat partea diabolică a fiinţei, în închisoare, ceilalţi în frunte cu celălalt mai trag nădejde că vor scăpa de adevărul care i-a ajuns din urmă. Mai mult, acesta din urmă îşi permite în continuare să-şi clameze propria valoare socială, în limbajul lui de etern lemn, legendar deja prin fariseism şi abureală socialistă de cel mai prost gust.

La ambele categorii de personaje alienate se observă imediat golirea propriei persoane de moralitate şi responsabilitate. Proporţional se distinge saturaţia de tupeu, minciună şi falsificare a istoriei. Nu vezi nici o urmă de îndoială, de interogaţie interioară, de acceptare şi spăşire a vinei evidente. Se fac că nu înţeleg că e vorba de libertatea, de sângele, de viaţa oamenilor. De care ei au dispus fără nici un drept, substituindu-se lui Dumnezeu.

Să nu aveţi vreo îndoială cu privire la socoteală. Unii pe pământ, dar toţi în ceruri!