Fereastra închisorii. Am fost în închisoare şi aţi venit la mine

Acestea sunt cuvintele evanghelice ale lui Hristos.
Care evocă una din situaţiile de limită existenţială în care Mântuitorul a avut loc de ajutorul oamenilor.
În care a aşteptat jertfa acestora pentru El, infinit mai mică decât cea a Lui cu care a răscumpărat păcatele lumii.
Aşadar a căuta un om care este la închisoare este un gest esenţial creştin.
Nimeni nu are dreptul să judece moral de ce un om liber îl caută pe altul întemniţat.
Nici măcar atunci când cel care caută este un judecător, iar cel care primeşte această jertfă este omul pe care îl iubeşte.
Sentiment născut înainte de a cădea celălalt la carceră.
Şi pe care nu l-a abandonat în închisoare, acolo unde el însuşi îi trimite pe alţii să-şi ispăşească pedeapsa.
Apoi, desigur preoţii ar trebui să facă pelerinaje pe aici, nu doar prin alte instituţii ale suferinţei.
Din păcate, nu se prea întâmplă.
Ceea ce ne arată adevărul trist că smerenia şi mila sunt doar lecţii pentru alţii, nu şi exemplu personal şi trăire incandescentă.
Dacă vreţi să-l urmaţi pe Hristos, urmaţi-l şi în închisoare.
Astfel, veţi dobândi cea mai înaltă libertate.
Cea a sufletului mântuit.