Fereastra închisorii. 40 de zile cu Maica Domnului

Scriu aceste rânduri la o zi după Adormirea Maicii Domnului.
Pe o ploaie binecuvântată de vară, roditoare în duh.
Părintele Serafim Man de la Ro­hia spunea neaoș şi subțire, din gâtul său vindecat miraculos de cancer: Maica Domnului i advocata me!
Împărăteasa lumii, Născătoare de Dumnezeu, Acoperământ de lumină şi nădejde, te-ai înălțat sfânt adormită la Hristos!
Iar noi, fiii lacrimilor tale am rămas pe pământ.
Înălțând rugăciuni spre Tine, mijlocitoarea celestă a credincioșilor.
Preacurata Fecioară nu ne lasă să pierim pe cale.
Mereu ne răspunde la rugăciune, doar să avem credință cât un bob de muștar.
Ia cererile din neputința noastră şi le înalță la Fiul ei.
Hristos cel bun, lângă care a fost singura care a stat necontenit.
De la naștere până la răstignire.
Şi după moarte, până la Înviere.
După citirea Paraclisului, timp de 40 de zile, la o icoană minunată a Maicii Domnului, viața are alte orizonturi.
Alte limpezimi, tainice profunzimi.
Îmi voi aminti mereu cum am avut senzația la Iviron, în Athos, că vine pe mare, precum icoana Ei făcătoare de minuni de acolo.
Sau cum m-a salvat din cele mai mari primejdii ale vieții mele.
Stăpâna noastră, Ție ne închinăm şi Îți cerem ajutorul.
Acum şi în ceasul morții noastre.
Amin.