Feminism şi feminitate în „Şcoala maramureşeană”

Scriitorul dr. Nicoară Mihali a pregătit un număr special din Revista ”Şcoala Maramureşeană”, revistă care din lipsă de fonduri nu a apărut de 4 ani. Între timp s-au acumulat în jur de 1000 de pagini de materiale trimise de dascăli din Maramureş, Sălaj, Satu Mare şi chiar de la Galaţi.

 

 

 

„M-am gândit că ar fi bine ca acest număr special al revistei să aibă o temă aparte, să pună în discuţie feminismul şi feminitatea. Camil Petrescu punea că nu există în largul lumii un drum mai plin de emoţii, de neprevăzut, de lucruri uimitoare şi de zig-zaguri mai năzdrăvane decât sufletul unei femei. Trebuie să recunoaştem că în ultima jumătate de secol numărul dascălilor din şcolile lumii a fost preluat de către femei. Aşa că am zis că ar merita să fie un număr special despre ceea ce înseamnă feminitate. Revista nu se concentrează numai pe pionierele feminismului din România – Maria Băiulescu şi Alexandra Cantacuzino ci am mers mai profund şi am venit cu un material care se numeşte Căutarea frumuseţii. Iar un psiholog de la Colegiul „Vasile Lucaciu”, Simona Donaca, a venit cu un material dintr-o lucrare de licenţă cu această poveste a armonologiei, care este o ştiinţă care studiază chirurgia şi medicina estetică. Şi am rămas uimit după ce am citit acest studiu că femeile zilelor noastre au o preocupare majoră ca să-şi înfrumuseţeze fizicul, doar nu degeaba armate de femei merg în fiecare seară în săli de gimnastică şi transpiră ca să fie frumoase.

Dar chiar şi o armată de esteticieni lucrează şi cioplesc în trupurile femeilor ca să fie cât mai frumoase şi să împingă ridurile şi îmbătrânirea cât mai târziu în viaţa noastră. Însă aici este abordat şi subiectul narcisismului. Şi în mod special am observat că este o frământare interioară, psihologică a celui care-şi schimbă fizionomia, pentru că dintr-o dată nu mai este în echilibru cu el sau ea în cazul femeilor”, spune Nicoară Mihali.

Apoi, un alt material care s-a potrivit în această revistă are ca temă Gelozia, şi este din teza de doctorat a profesorului Crina Borcut. „Aceasta este o temă de când lumea, şi continuă încă să ţină paginile şi preocupările vieţii amoroase între relaţiile dintre un el şi o ea, de la Shakespeare până în zilele noastre. Şi în completarea acestei poveşti a feminismului, inspectoarea Vali Todoran, care-şi pregăteşte o teză de doctorat, mi-a adus povestea condiţiei femeii, a scriitoarei în perioada interbelică. O altă profesoară, doctor în istorie, Maria Meze, din Ulmeni, a scris un material pentru revistă din teza de doctorat despre Reuniunea femeilor din Maramureş, şi am fost încântat de el, fiindcă face o incursiune în istoria feminismului în această parte de lume şi chiar am reuşit să ilustrez acest material cu o galerie de fotografii care nu au mai ieşit pe piaţă, şi care o surprind pe Lidia Agricola - pictor, Anca Marieta – actriţă celebră în Bucureştiul interbelic, Marga Barbu – actriţa care a stat aproape în filmele cu Florin Piersic şi am chiar portretul Constanţei Dunca, cea care a reuşit să-şi publice câteva volume de poezii şi să fie în epocă o femeie cunoscută şi de succes. Şi tot în galeria femeilor de succes din Maramureş este şi soprana Livia Liseanu.

 

Povestea despre feminism şi literatura feminină ocupă o mare parte din revistă, iar ca să contrabalansez, am venit şi cu reprezentanţi ai misoginismului în sensul bun al cuvântului. Apoi am plonjat într-o lume a interviului, unde am dezvoltat o discuţie despre sărbătorile de rit vechi din Maramureş cu Măriuca Verdeş şi am constatat că Maramureşul este un cod genetic al poporului român”, explică Mihali.

 

L-am întrebat pe scriitorul băimărean ce a învăţat lucrând la această revistă: „După această revistă am învăţat că de-a lungul istoriei femeia a trăit o dramă, a fost neînţeleasă, scriitorii destul de misogini au persiflat-o în opera lor şi au criticat-o de câte ori au avut ocazia, şi foarte puţini au fost cei care au fost cu adevărat îndrăgostiţi şi au căzut în genunchi la picioarele ei. Revista aceasta are o imagine extraordinară prin fotografie, deoarece Silviu Gheţie mi-a dat 40 de fotografii cu care a fost într-o expoziţie personală la Berlin, iar o parte din fotografiile despre Maramureş poartă semnătura lui Mia Kosei. Dar între paginile acestei reviste, cititorii vor găsi şi multe alte surprize pentru suflet şi gând”.

 

„După această revistă am învăţat că de-a lungul istoriei femeia a trăit o dramă, a fost neînţeleasă, scriitorii destul de misogini au persiflat-o în opera lor şi au criticat-o de câte ori au avut ocazia, şi foarte puţini au fost cei care au fost cu adevărat îndrăgostiţi şi au căzut în genunchi la picioarele ei. Revista aceasta are o imagine extraordinară prin fotografie, deoarece Silviu Gheţie mi-a dat 40 de fotografii cu care a fost într-o expoziţie personală la Berlin, iar o parte din fotografiile despre Maramureş poartă semnătura lui Mia Kosei. Dar între paginile acestei reviste, cititorii vor găsi şi multe alte surprize pentru suflet şi gând”.

Nicoară Mihali