Femei celebre care au schimbat lumea

În pragul lunii femeii, vă prezentăm un serial în care veți cunoaște cele mai cunoscute și puternice femei din istorie care au schimbat lumea.

Hatshepsut

Hatshepsut a fost o prințesă regală, fiica cea mai mare a faraonului Tutmes I și a consoartei sale. Prințul Tutmose, fiul celei de-a doua regine, s-a căsătorit cu Hatshepsut, sora lui vitregă (aveau același tată). Hatshepsut, regină a Egiptului, i-a dăruit soțului/ fratelui ei o fiică, pe nume Neferure. După moartea lui Tutmes al II-lea, Egiptul era amenințat de o criză dinastică. În haremul princiar exista un urmaș, de speță bărbătească, dar el era mult prea mic pentru a deveni rege. În astfel de situații era normal ca mama urmașului să devină regentul acestuia, dar în acea situație era ceva inadmisibil, pentru că mama naturală a copilului era de o speță mult prea joasă pentru a se urca pe tronul Egiptului. Într-un final, s-a ajuns la un compromis, prin care tânărul rege se urca pe tron dar sub regența reginei Hatshepsut care a fost obligată de răscoala preoților să accepte să devină regenta tânărului rege.
Timp de mai mulți ani, regina se comportă ca atare, dar, după un timp, ea se încoronează ca rege, aruncându-l astfel pe tânărul Tutmes al III-lea în negura timpului. Mulți egiptologi sunt de părere că puterea în stat era împărțită. Hatshepsut se ocupa de problemele economice și administrative, iar Tutmes se ocupa de problemele militare.
Regina Hatshepsut a avut parte de o domnie pacifistă și prosperă. Este socotită drept „unul dintre cei mai fai­moși faraoni” ai dinastiei a 18-a. A construit temple somptuoase și a protejat granițele Egiptului.
În timpul domniei sale, Hatshepsut a inițiat mari lucrări, în legătură cu care numele său va fi pomenit peste milenii: ridică două obeliscuri înalte de 30 de metri la Karnak, ansamblul arhitectonic de la Deir la Bahari, în care munții din jur au fost înglobați în arhitectura templului, formând o originală piramidă, care cuprinde și mormântul femeii faraon. Imediat după moartea ei, monumentele construite de singurul faraon-femeie al Egiptului au fost distruse, statuile care o reprezentau au fost desfigurate, iar numele ei a fost șters din toate scrierile vremii.
Hatshepsut a fost considerată dispărută din istorie timp de aproape 3000 de ani, dar grație egiptologilor moderni ea și-a reluat locul care i se cuvenea pe scara ierarhică.

Maria Tereza

Într-un secol în care istoria Europei a fost scrisă de către regi, Maria Tereza s-a impus ca un lider puternic şi neînfricat. Împărăteasa a apărat Austria în timpul invaziei prusace şi a inițiat mai multe proiecte care aveau ca scop îmbunătățirea traiului cotidian al poporului său. În istorie, Maria Tereza mai este cunoscută şi pentru faptul că a fost mama regilor Iosif al II-lea şi Leopold al II-lea, dar şi a controversatei regine a Franței, Maria Antoaneta.

Maria Tereza a urcat pe tronul Sfântului Imperiu Roman la vârsta de 23 de ani, în urma morții tatălui ei, pe 20 octombrie 1740. La acea dată, imperiul nu se afla într-o situație prea bună, armata era la pământ, iar trezoreria era goală, în urma războiului cu Turcia. Maria Tereza nu a fost primită cu brațele deschise de către mai marii Europei. Considerată o femeie fără ex­pe­riență şi care avea să fie influențată de simpatiile soțului ei pentru Franța, aceștia o priveau cu suspiciune. Pentru a asigura func­ția lui Francisc I, ea îl face co-domnitor al Austriei şi al Boemiei, titlu recunoscut de către Dieta maghiară în 1741.
Imediat după ascensiunea sa la tron, mai mule puteri europene au încălcat pactul pe care îl încheiaseră cu împăratul Carol al VI-lea. Sub conducerea lui Frederic al II-lea al Prusiei, acestea au format o coaliție împotriva tinerei împărătese. În decembrie 1740, Frederic al II-lea al Prusiei a invadat provincia austriacă Silezia, pretinzând-o pentru propriul regat. Bavaria şi Franța i-au urmat exemplul, invadând teritoriile habsburge, totul rezultând în Răz­boiul de Succesiune Austriacă, ce a durat 8 ani. La sfârșitul războiului, în 1748, Austria a fost forțată să cedeze Silezia Prusiei şi să accepte pierderea a trei teritorii italiene în favoarea Franței.
În Războiul de Succesiune, împărăteasa a primit un ajutor nesperat de mare din partea Ungariei. Pe 25 iunie 1741, ea a fost încoronată ca arhiduce şi rege al Ungariei, ea acceptând no­men­clatura masculină. Ceremonia de încoronare a avut loc la Catedrala „Sf. Martin” din Bratislava, ea intrând în oraș pe un armăsar alb, îmbrăcată în costum popular maghiar.
În ceea ce privește politica internă, ea a inițiat un program care a fost cunoscut sub numele de „Reforma tereziană de stat”. Şi în această privință ea a dat dovadă de o gândire pragmatică şi de o bună evaluare a oamenilor, ea alegându-și cu măiestrie miniștri. O comisie aleasă de către ea a formulat un nou cod legislativ, Codex Therezianus, iar în 1768 a adoptat un nou cod penal. Tot ea a interzis tortura. În ceea ce pri­vește situația oamenilor mai săraci, ea a inițiat desființarea iobăgiei, lege implementată de către urmașul său la tron, fiul ei, Iosif al II-lea. În 1774, a formulat o reformă a învățământului, dar şi una a sistemului de recrutare al armatei.

Eleanor de Aquitania

A fost  una din femeile longevive și puternice din Europa în timpul Evului Mediu. A moștenit de la tatăl ei ducatul de Aquitania, a fost regină consort a Franței (1137–1152) și regină consort a Angliei (1154–1189). A fost membră a Casei de Poitiers.
A fost mama cunoscutului rege Richard Inimă-de-Leu .

Elisabeta I

Elisabeta s-a născut în Palatul Greenwich 1533 și a primit numele bunicii ei Elisabeta de York, ea fiind fiica naturală a lui Henric al VIII-lea al Angliei și a celei de-a doua soții Anne Boleyn, pe care Henric al VIII-lea a executat-o pentru trădare în mai 1536, când Elisabeta avea numai doi ani și opt luni.

În urma decapitării mamei sale, Elisabeta pierde titlul de prințesă și este crescută în exil la castelul din Hatfield împreună cu sora sa vitregă mai mare, Maria, cea care avea să devină regină sub numele de Maria I Tudor. Elisabeta va deveni regină după moartea surorii sale, ea fiind încoronată la Westminster Abbey în ianuarie 1559, de către episcopul de Carlisle, care, încă de începutul domniei, îi spune Elisabetei că trebuie să se căsătorească pentru a asigura continuitatea dinastiei. Cu toate acestea, nu s-a căsătorit niciodată, ea refuzând mâna lui Filip al II-lea al Spaniei, cât și a lui Carol al II-lea, Arhiduce de Austria, al prințului Casei de Valois, Henric de Anjou și a altor numeroși pretendenți. Celibatul Elisabetei a inspirat numeroase discuții, însă ea se considera ca fiind o femeie obișnuită, insistând chiar să spună că ea este căsătorită cu regatul și supușii săi, iar mai târziu chiar va declara în Camera Comunelor că ,,la sfârșit, pentru mine va fi suficientă o placă de marmură pe care să scrie că am fost regina care a domnit atât de mult, dar care a trăit și a murit virgină”. Domnia Elisabetei a fost marcată de prudență în ceea ce privește relațiile politice și de o mare dezvoltare în ceea ce privește relațiile economice și, tot în timpul domniei sale, Biserica Anglicană va deveni biserica oficială a regatului, ceea ce reprezenta un compromis între credința protestantă şi cea catolică. În anul 1587, Maria Stuart a Scoției a fost executată de Elisabeta I, pentru că a complotat împotriva ei, iar acest lucru a declanșat războiul cu Filip al II-lea, regele Spaniei, război în cadrul căruia flota engleză a reușit performanța de a învinge flota spaniolă numită „Invincibila Armada”, considerată până atunci de neînvins.

După o lungă domnie, în martie 1603, regina Elisabeta I a Angliei se îmbol­năvește și moare la 24 martie, la palatul Richmond și a fost înmormântată într-un mormânt comun, la Westminster Abbey, alături de sora sa Maria I.

Împărăteasa Wu Zetian

În istoria sa de peste 3000 de ani, China a fost condusă doar o singură dată de o femeie. Wu Zetian a fost o împărăteasă controversată, care a dat naștere multor legende referitoare la viața ei. Cu toate că istoricii vremii au caracterizat-o ca fiind o uzurpatoare, tirană şi criminală, în timpul domniei împărătesei Wu, China a cunoscut una dintre cele mai înfloritoare perioade.

Mandatul său a fost unul corect. Pentru ocuparea oricărei funcții într-o instituție a statului se dădeau examene grele, favoritismele nefiind pe placul împărătesei. De asemenea, ea a diminuat taxele țăranilor, i-a ajutat pentru ca agricultura să prospere şi le-a creat noi locuri de muncă. În timpul domniei sale, Wu a înlocuit taoismul cu budismul ca religie oficială, acesta cunoscând cea mai mare dezvoltare a sa.
Înainte de venirea dinastiei Han, statutul femeii în China nu era nicidecum privilegiat. Nu aveau dreptul de a participa la activitatea politică a societății şi nici dreptul de a deține o proprietate. De asemenea, ca mai în toată lumea la acea vreme, femeii îi erau atribuite sarcinile casnice şi creșterea copiilor. Cu toate acestea, în timpul dinastiei Tang (618 – 906), o femeie a venit la putere pentru prima și singura dată în istoria Chinei. Pe atunci, în privința femeilor, lucrurile căpătaseră o anumită libertate: tradiția teribilă de micșorare a picioarelor nu mai era obligatorie.

Împărăteasa Teodora

Împărăteasa Teodora a fost una din cele mai importante împărătese bizantine; a fost soția lui Iustinian I. A fost canonizată și este sărbătorită de Biserica Ortodoxă pe 14 noiembrie.

Principala sursă a vieții Teodorei sunt scrierile lui Procopius din Cezareea. Acesta a oferit trei portrete ale împărătesei, dar unul dintre acestea este contradictoriu cu celelalte două. În Războaiele lui Iustinian, acesta o portretizează ca o regină curajoasă și influentă care a salvat tronul soțului său, împăratul Iustinian. În Istoria secretă, scrisă ulterior și descoperită câteva sute de ani mai târziu la Vatican, Iustinian este descris ca fiind crud, lipsit de scrupule, risipitor și incompetent, iar Teodora este imaginea vulgarității și plină de dorințe sexuale nestăvilite. Aceasta, de asemenea, este descrisă ca fiind un geniu malefic și având o răutate calculată. Procopiu susține chiar că ambii erau demonii ale căror capete noaptea își părăseau corpurile și bântuiau palatul. Lucrarea, scrisă cam în aceeași perioadă cu Istoria secretă, este o carte de laudă excesivă a împăraților Iustinian și Teodora, care îi portretizează ca pe un cuplu pios. În afară de pietatea acestora, pune în evi­dență și frumusețea deosebită a acesteia.
Conform Istoriei secrete, Teodora s-a născut într-o familie săracă, fiind fiica unui îngrijitor de urși de la circ. Ea a fost la început actriță, curtezană și, după unii critici, prostituată. În 523, Teodora s-a căsătorit cu Iustinian, moștenitorul tronului bizantin, iar când acesta a devenit împărat, ea a devenit sfetnica sa cea mai de vază. Deși nu a fost numită niciodată co-regentă, ea a avut o mare influență asupra treburilor de stat. Datorită istețimii sale, a fost înfrântă răscoala Nika. A lăsat comerțul cu femei tinere și a sprijinit partidul Chalcedonian.
A murit la 48 de ani de cancer. A fost înmormântată în Biserica din Constantinopol.

Surse: wikipedia, lectiadeistorie.ro, historia.ro