FBI, imposibila reforma

William E. Odom, general-locotenent in retragere al armatei SUA, a fost director al Agentiei Nationale pentru Securitate in perioada 1985-1988 si este un membru de vaza al Institutului Hudson. In cotidianul Gulf News, citat de Rompres, Odom dezbate problema reformarii FBI, precum si a crearii unei noi agentii guvernamentale americane, menita sa se ocupe de activitatea serviciilor secrete, in contextul in care FBI nu poate face fata acestei sarcini, din cauza incompatibilitatii genului de activitate desfasurata. Insuccesele Dintre toate esecurile care au permis ca atacul terorist de la 11 septembrie 2001 sa invinga sistemul american de securitate, cele ale FBI au fost cele mai grave. Cu toate acestea, nici una dintre comisiile sau comitetele Congresului care s-au ocupat cu investigarea circumstantelor care au condus la producerea tragediei de la 11 septembrie nu a propus altceva in afara unor platitudini legate de reformarea interna a FBI. Criticile aduse au fost cat se poate de dure, insa nu a fost ceruta aplicarea nici unui remediu serios. In acelasi timp, dovezile legate de incapacitatea FBI de a se reforma sunt din ce in ce mai numeroase, el incercand sa “carpeasca” o serie de programe costisitoare legate de tehnologia folosita in obtinerea informatiilor. Personalul care se ocupa de informatiile secrete a inregistrat si el o serie de insuccese in combaterea infractionalitatii, rolul sau in operatiunile de pe granita parand a fi mai curand perturbator decat productiv. Cativa membri ai comisiei care se ocupa cu armele de distrugere in masa au parut sa constientizeze (cu intarziere) faptul ca transmiterea responsabilitatii pentru serviciile secrete asupra FBI nu a constituit o idee buna. Insa ar pune aceasta responsabilitate pe seama Departamentului pentru Justitie, in cazul in care FBI ar fi scos din ecuatie, decizia fiind gresita. O idee neinspirata Problema este una de ordin sistemic. Nimeni nu poate transforma o agentie menita sa asigure aplicarea legii intr-o agentie eficienta a carei ocupatie sa fie legata de informatiile secrete. Munca politiei si cea a serviciilor secrete nu coincid. Competentele necesare pentru ele si tipurile de motivatie corespunzatoare sunt de-a dreptul antitetice. In ceea ce le priveste pe cele din urma, trebuie luat in considerare faptul ca oficialii FBI doresc arestari si condamnari, precum si atentia mass-media. Ei nu se pot inarma cu suficienta rabdare in cazul urmaririlor prelungite pentru obtinerea unui plus de informatii, preferand sa isi asume riscul unor arestari timpurii si ale unui interogatoriu intimidant, care ar putea smulge o marturisire. Oficialii serviciilor secrete nu doresc sa atraga atentia publicului, ci, dimpotriva, vor sa ramana anonimi, dorind sa urmareasca in secret spionii si teroristii, permitandu-le acestora sa isi dezvaluie si colaboratorii. Rasplata lor este constituita de impartasirea, punerea la dispozitie a informatiilor obtinute, nu de ascunderea acestora. Suprapunere Serviciile secrete nu considera ca au ceva de pierdut daca permit FBI sa faca arestari si sa isi asume meritul pentru acestea. Suprapunerea celor doua “culturi” ale institutiilor americane este partiala; scopurile lor coincid, in ceea ce priveste obtinerea a suficiente dovezi pentru a putea aresta un suspect si pentru a-i demonstra vinovatia. Insa agentii secreti tind sa fie mult mai meticulosi in obtinerea si prelucrarea dovezilor, atat in cazul celor folosite in procese, cat si in cel al dovezilor utilizate pe parcursul operatiunilor. Membrii serviciilor secrete sunt constienti de faptul ca nu trebuie sa le permita spionilor sau teroristilor sa scape, intrucat tara lor ar putea fi in pericol, in vreme ce politistii sunt ingrijorati intr-o masura mult mai mica in legatura cu posibilitatea ca unul dintre vinovati sa scape. Infractorii sunt cat se poate de numerosi si se vor gasi intotdeauna suficienti pentru a fi arestati. Spionii si teroristii vor invinge intotdeauna ofiterii de politie, fiind sprijiniti de organizatii independente ce dispun de resurse semnificative si de sprijin international. Infractorii, pe de alta parte, nu se bucura de o asemenea sustinere. Astfel, tehnicile folosite de FBI pentru recrutarea “turnatorilor”, pentru interceptarea telefoanelor sau pentru interogatoriile dure sunt eficiente in cazul mafiotilor, insa nu si in cel al spionilor sau al teroristilor. Centralizarea, refuzata Activitatea FBI legata de operatiunile serviciilor secrete sovietice din perioada mandatului presedintelui american J. Edgar Hoover abunda in esecuri rasunatoare. Faimosul Dosar Venona, ce cuprindea decodarea comunicarilor agentilor sovietici din anii 1940, a scos la iveala mai mult de 200 de nume ale unor cetateni americani. Dintre aceste 200 de posibile piste pentru anchete, FBI a putut urmari si obtine dovezi concludente pentru condamnarea a doar doua persoane: Julius si Ethel Rosenberg. Singura posibila solutie este aceea a crearii unei agentii separate, egala CIA si aflata in subordinea serviciilor secrete. Desemnata uneori ca “solutia MI-5”, dupa exemplul britanic, aceasta posibilitate a fost exclusa de legiuitori, care opineaza ca publicul nu ar tolera existenta unei “agentii interne de spionaj”. Aceasta afirmatie este, pur si simplu, falsa. Timp de decenii, poporul american a tolerat o agentie precum FBI, care nu a devenit faimoasa pentru respectarea drepturilor civile ale americanilor. Congresul a sarbatorit introducerea legii referitoare la serviciile secrete, sustinand ca aceasta va “rezolva” problemele de genul celei de 11 septembrie 2001; insa aceste probleme nu pot fi rezolvate intr-o asemenea maniera. In acelasi timp, Congresul a refuzat sa ia singura masura care ar fi putut conduce la o remediere a situatiei: crearea unui serviciu national american pentru informatii secrete. Gulf News