Fata umana a dictatorilor

„Stalin: procesul tarului rosu”, de Simon Sebag Montefiore, a fost premiata drept „Cea mai buna carte istorica a anului”. Autorul incearca sa raspunda la intrebarea: publicul se lasa manipulat si isi schimba atitudinea fata de anumite personalitati istorice atunci cand intra in posesia unor informatii pozitive referitoare la anumiti tirani precum Stalin, Hitler, Mao sau chiar Ben Laden, liderul retelei teroriste Al Qaida, numele acestor odiosi dictatori fiind sinonime raului absolut? Persista opinia ca acestor mostenitori ai diavolului nu trebuie sa le fie atribuita vreo calitate umana, ei fiind niste creaturi degenerate. Nu de putine ori, cartile despre dictatori au suscitat critici pentru exces de umanizare a „analizatului”. Stalin, uman? Stalin ramane o figura controversata, in opinia lui Montefiore. Evident, documentele tradeaza o persoana sadica, avida de putere, imorala, ahtiata de lux, extrem de suspicioasa, care a pus la cale asasinarea contemporanilor sai la scara industriala. Dar tot documentele dezvaluie cealalta fata a lui Stalin, cu trasaturi umane: cultul pentru femeie (criticii ar spune ca nu era decat un seducator pervers), lectura (autorii preferati: Goethe, Balzac, Hugo), soarta camarazilor si iubirea parinteasca (oricat ar fi fost de ocupat, seara ii canta fiicei sale melodii populare georgiene). O recenzie publicata de New Yorker avertizeaza ca autorii de biografii pacatuiesc lasandu-se sedusi de lumea interioara a tiranilor. Cu alte cuvinte, de ce ar interesa publicul ce fel de tata este Ben Laden, ce cantece interpreta Stalin sau daca Mao stia sa danseze? Ar trebui sa intereseze, sustine autorul. De-a lungul vremii s-a incetatenit ideea ca regimurile criminale au fost rezultatul actiunilor unui singur lider dement. In fata analistilor sta sarcina de a aduce in atentia cititorului raspunsul la intrebarile: cum si in ce conditii au ajuns acesti psihopati sa conduca masele si sa comita crime cu girul tacit al acestora? Daca toate cercetarile s-ar limita la descrierea unilaterala a unui Hitler sau Ben Laden, atunci acestia ar aparea doar ca niste emisari ai diavolului, fara mesajul-avertisment din trecut spre viitor. Nu s-ar afla nimic despre mediul in care s-au dezvoltat si daca derapajul lor de la umanitate putea fi evitat, sustine Montefiore. Cheia Cercetarea personalitatii lui Stalin este cheia prin care se poate explica regimul sau. Este gresit a vedea in Stalin doar un psihopat. Daca ar fi fost perceput de la inceput asa, nu ar fi ajuns niciodata in varful puterii. A fost figura grotesca, dar complexa, un demon compus din detalii. Autorul cartii intelege ca este greu de conceput cum tatal iubitor al Svetlanei era, in acelasi timp, autorul Marii Terori, perioada in care milioane de oameni au fost inchisi sau ucisi. Insa faptele sunt fapte. Majoritatea bolsevicilor asasini erau buni familisti: Molotov (pe a carui sotie Stalin a trimis-o in lagar) si Beria (posedat de sex si pervers, dar care isi adora nevasta) - ambii erau si adeptii fanatici ai ideii potrivit careia pentru construirea unei lumi mai bune, orice crima este justificata. Totul in viata lor fusese subordonat politicului, inclusiv familia. Indiscutabil, o carte de istorie care nareaza despre talentul la desen al lui Hitler sau despre versurile compuse de Stalin, lasand la o parte monstruozitatile comise de ei, nu poate sa pretinda la veridicitate istorica si este pura propaganda. Viata tiranilor trebuie analizata in complexitatea ei, crede autorul, care a recurs la descrierea personalitatii complexe a lui Stalin nu doar pentru a capta atentia cititorului, ci pentru ca intre caracterul dictatorului si responsabilitaea asumata de poporul pe care l-a condus candva este o legatura directa. Germania si-a ispasit pacatele pentru ca s-a confruntat cu adevarul si secretul sarmului lui Hitler: populismul si agresiunea criminala. In timp ce stalinismul bantuie in Rusia, ca o fantoma. Acolo unde nu exista adevar, nu exista nici cainta. Izvestia