Fata nevazuta a lunii

O noua carte semnata de scriitorul si jurnalistul clujean Eugen Cojocaru, Fata nevazuta a lunii, a fost lansata in Baia Mare. Este pentru a treia oara cand Eugen Cojocaru isi lanseaza un volum in Baia Mare, de aceasta data o culegere de 33 de proze scurte. Evenimentul, moderat de directorul Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu”, Teodor Ardelean, face parte dintr-un turneu national de lansare a celor mai recente carti ale autorului. „Fata nevazuta a lunii este o carte bine construita, iar pentru calitatea grafica a acesteia editura (Pergamon – n.n.) si tipografia merita felicitari. Este o carte care poate fi citita usor, dar nu este o carte usoara din punctul de vedere al constientizarii conceptiilor autorului. Maniera postmoderna este pigmentata cu elemente de clasic. Regasim teme predilecte, dragi, inclusiv cea a numerelor. Unele dintre aceste proze scurte starnesc simpatia si aprecierea pentru felul cum au fost construite”, a afirmat Teodor Ardelean. Despre ultima carte a lui Eugen Cojocaru si despre autorul acesteia Horia Garbea afirma urmatoarele: „Eugen Cojocaru este o persoana cu activitate artistica variata, literatura fiind doar una dintre preocuparile sale. El s-a stabilit de multa vreme in Germania, dar a continuat sa scrie si sa publice in limba romana poezie, proza, teatru. Volumul de fata, cu un titlu care se vrea desigur ironic in banalitatea lui este un test de respiratie mai ales ca numarul povestirilor este exact 33! Eugen Cojocaru isi incarca, asadar, „respiratia scurta” dupa ce a publicat romane ample. Realitatea este feliata subtire pana la transparenta esantionului si prozatorul isi exerseaza virtutile in a surprinde vorbirea ca si gandirea unor indivizi care o populeaza preocupati adanc de ea, dar fara mijloace de expresie in a aproxima corect. Gandul lor nu se poate materializa in cuvant, ramane o divagatie tragicomica si insii ajung la panoramarea lumii ca Prostii lui Rebreanu la gara: prea devreme si in acelasi timp prea tarziu. Mobilitatea spiritului si capacitatea de a surprinde nu doar limbaje, ci si modul de a rationa ale unor personaje variate, intuitia tonului just si umorul sec il definesc pe Eugen Cojocaru ca pe un prozator abil si produc placere cititorului.” Ioan BOTIS