Fata nevazuta a campionilor

Lumea ii cunoaste doar de pe terenul de joc, din interviurile de la televiziune ori dupa reusitele sau ratarile din meciurile importante. Totusi, in afara arenei, si ei, campionii, sunt oameni. Sportul, pentru majoritatea o pasiune sau o modalitate de relaxare in timpul liber, este, pentru cativa dintre cei care merg alaturi de noi pe strada, o profesiune. Jucatorii, antrenorii, cei pe care ii vedem in arena au si ei momentele lor in care uita cum se suteaza la poarta, cum se blocheaza la fileu, cum se impinge la gramada, cum se ia startul sau cum se executa anumite procedee tehnice. Sunt la fel ca si noi, oameni. Statura impozanta a antrenorului echipei de rugby Remin, Eugen Apjok, nu-l impiedica sa fie un familist convins si sa isi dedice acesteia putinul timp liber pe care il are. Necrutator in fata fileului, celebral si extrem de disciplinat tactic, voleibalistul Robert Tutea scrie poezii in timpul liber. Ba mai mult, este un student foarte bun la jurnalistica, iar pentru examene chiar se pune „cu burta pe carte”. Pe cat de naucitoare sunt loviturile sale in terenul adversarilor, pe atat de domoala este vocea sa si modul in care se poarta cu oamenii. Titlul de „cel mai tare bataus al lumii” nu face din Mihai Madaian un pericol al strazii. Prietenos si extrem de amabil, Mihai surprinde prin naturalete si modestie. Credincios principiului conform caruia luptele sunt doar pentru aparare, acesta nu apeleaza la „cunostintele de specialitate” decat pe ring. Pozeaza cu emotie pentru ziare atunci cand este solicitat, mai mereu surprins de atentia care i se acorda. Scoala este principala preocupare pentru noul „briliant de slefuit al nationalei de handbal”, Melinda Geiger. Desi a debutat la nationala la doar 19 ani, continua sa fie o fire modesta. Nervoasa pe teren si cu aruncari foarte puternice, stie sa isi respecte coechipierele si adversarele si in afara terenului. Nu prea stie ce inseamna cuvinte ca bar, discoteca sau club. Meciurile de infarct au brazdat destule riduri pe fata antrenorului Ioan Baban, insa acesta nu si-a pierdut zambetul strengaresc si amabilitatea. La fel ca si pe banca tehnica, se bucura de orice moment fericit pe care i-l aduce viata. Ii place sa petreaca cat mai mult timp alaturi de familie avand in vedere ca a lipsit aproape 10 ani, timp in care a antrenat in strainatate. Sportivii scriitori Desi a trecut de 50 de ani, studiul este una dintre pasiunile antrenorului Ioan Baban. Nu numai ca ii place sa se cufunde intr-o lectura macar o data pe saptamana, dar acesta planuieste sa termine de scris o a doua carte. Aceasta a fost inceputa cu ceva timp in urma, insa din cauza lipsei de timp a abandonat ideea. Baban vrea sa profite de pauza competitionala din aceasta iarna ca sa termine acest proiect. Robert Tutea are deja cateva aparitii notabile la sectiunea literatura in cotidianele baimarene. Ruda cu mult mai cunoscutul Petre Tutea, acesta imprumuta din naturaletea in exprimare a scriitorului roman, iar creatiile sale au atras deja privirile specialistilor. Mai mult, student la facultatea de jurnalistica, Robert Tutea spera sa poata profesa in acest domeniu dupa ce isi va termina activitatea sportiva. Claudiu BABAN claudiu@gazetademaramures.ro