Fara religie omul nu este nici om, nici animal - Justinian Chira, episcop al Maramuresului si Satmar

* Marturiseste ca ii place sa vorbeasca cu oamenii despre Dumnezeu, dar, mai ales, sa vorbeasca cu Dumnezeu despre oameni. Intr-un interviu acordat GAZETEI, P.S. Justinian Chira, episcop al Maramuresului si Satmarului, vorbeste insa si despre oameni si despre Dumnezeu, cu dragoste si intelepciune. Reporter: Spuneati la un moment dat ca sunteti „bolnav de mila pentru oameni”. P.S. Justinian: Asa este. De exemplu, muncitorii sunt ca niste martiri. Oamenii sunt ca si niste mucenici. In toate domeniile: ei in constructii, dumneavoastra in gazetarie etc. Asa este societatea, sa se lucreze din greu in toate domeniile, iar asta nu-i numai la noi, e pe plan mondial. Nu-i suficient de bine organizata societatea. Noi am iesit dintr-un sistem si intram in alt sistem. Si e greu pana cand noi vom reusi sa ne organizam dupa noile principii. Rep: Dar sunt bune principiile acestea pe care le luam din afara? P.S. Justinian: De fapt, nu exista principii. De fapt, momentan este o tatonare sa ne regasim. Rep: Corecte nu erau principiile noastre dinainte: iubirea de Dumnezeu, de tara, onoarea, curajul etc., lucruri de care ne-am indepartat, din pacate? P.S. Justinian: Asta se incearca acum. Inainte nu s-a pus asa problema. A fost sistemul marterialist, unde se punea problema cu totul altfel. Adica, cu totul straina de temelia vietii umane: RELIGIA. Prin aceasta omul e Om, se deosebeste total de restul creatiei. Omul e un intermediar, un pas spre Dumnezeu. Scopul nostru e eternitatea, este iluminarea, este indumnezeirea, este inobilarea. Ori, in materialism nu poate fi asa ceva pentru ca s-a renuntat la lucruri esentiale, la credinta in Dumnezeu. Acum, iesind din acest sistem, constatam ca o societate nu se poate dezvolta normal fara aceste elemente. Fara religie omul nu este nici om, nici animal. Este o faptura fara niciun scop. Pana acum acesta a fost sistemul. Teoretic. Dar in realitate oamenii erau credinciosi. Rep: Ce-i lipseste mai mult societatii noastre: smerenia, iubirea, intelepciunea, iubirea de aproape? P.S. Justinian: Toate la un loc. Societatea noastra nu stie ce-i smerenie. O traieste, dar nu stie. Se smereste nevasta in fata barbatului, barbatul in fata nevestei, se smeresc copiii in fata parintilor, se smereste functionarul in fata sefilor. E o permanenta smerenie si supunere, dar fara sa ne dam seama. Smerenia e un element firesc. Numai noi ne smerim, animalele nu. Ne smerim pentru ca avem calitatile supreme de a cunoaste valorile. Si atunci traim in aceasta smerenie. Castiga cel ce are acest har de smerenie. Unde omul stie sa se smereasca exista armonie. Cel care nu stie ce inseamna smerenia vede in ea un act de slabiciune. Smerenia nu inseamna a te umili. Inseamna demnitate. La fel si iubirea. Rep: Anul acesta sunt 20 de ani de la Revolutie, Biserica din Maramures e intarita, se vad biserici si manastiri frumoase, sunt oameni multi la slujbe. Cum vedeti in cateva cuvinte evolutia postdecembrista a Bisericii si a Episcopiei? P.S. Justinian: O evolutie foarte normala. Acum vorbesc la modul general despre Biserica si religie. Si inainte de eliberarea tarii (ca nu-i zic Revolutie, ca poporul s-a eliberat de un jug care nu era firesc: dictatura) Biserica Ortodoxa n-a stat pe loc. La noi in Maramures a fost asa. Nu era de vina regimul ca erau goale bisericile in alte tinuturi. Noi, slujitorii Bisericii, raspundem daca este sau nu credinta. De la altar porneste caldura sau raceala. Noi, slujitorii altarelor, am fost, suntem si vom fi raspunzatori de toate relele. De aceea, Dumnezeu ne-a facut pe noi, pe oameni, constienti, cu posibilitatea de a alege binele sau raul. Dar si responsabilitatea. Daca alegem binele e spre binele nostru si spre slava lui Dumnezeu, daca alegem raul e nenorocierea noastra si spre rana lui Dumnezeu. Dupa Revolutie s-a luat un avant. De exemplu, in Baia Mare, unde erau 2 – 3 altare, acum e plin orasul. Sunt biserici de o frumusete extraordinara. Este, in general, un avant religios dupa ce s-a eliberat tara de structurile materialiste care stopau. Stopau cat stopau, ca si inainte sarbatorile erau sarbatori, duminicile se respectau. Lumea fara sarbatori cum ar fi? E absurd sa fie o societate fara religie. Rep: Iar Maramuresul a avut dintotdeauna istoria foarte stransa de Biserica, suntem cunoscuti pentru biserici, pentru credinta. P.S. Justinian: Asta pentru ca aici a fost impregnat foarte puternic crestinismul autentic crestin-ortodox. Din 1300, doi voievozi de aici au plecat in centrul culturii mondiale, care era Bizantul, Constantinopolul si au luat legaturi aici. De atunci sunt aceste radacini autentic crestine si stravechi. De aceea nu ne-a putut afecta, sa se dezvolte ca in alte parti, alte religii. Administrativ s-a instalat pentru un timp catolicismul cu ajutorul strainilor, dar religia a ramas ortodoxa. Maramureseanul nu s-a instrainat de Biserica Ortodoxa. Bisericile sunt aceleasi, posturile, sarbatorile, absolut tot s-a pastrat curat. Si atunci, aceasta a fost forta care ne-a dat Maramuresului sa fim mandria lumii. Suntem mandria lumii, noi, Maramuresul! Nu va pot spune ce exemplu extraordinar, ce model da Maramuresul pentru intreaga Lume. Si asta datorita, mai ales in ultimul timp, si slujitorilor Bisericii Ortodoxe. Pentru ca daca n-ar fi fost niste episcopi care sa fie suflet din sufletul maramuresenilor alta era situatia. Dar episcopii de aici au acelasi suflet si aceeasi inima pe care o are fiecare maramuresean si asta ne-a dat forta de a inflori si de a inmulti manastirile, bisericile, credinciosii, frecventa la slujbe etc. Carte de vizita Prea Sfintitul Justinian Chira s-a nascut la 28 mai 1921, in satul Plopis, dintr-o familie de tarani evlaviosi, la botez primind numele de Ioan. A urmat scoala primara in satul natal (1928-1934). Intre 1934-1941 a fost retinut acasa de parinti pentru sprijin in gospodarie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului ortodox de baieti „Simion Stefan" din Cluj. Manat de dragostea de a-l sluji cat mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Manastirea „Sf. Ana" din Rohia, ca frate de manastire in 12 martie 1941, tuns in monahism sub numele de Justinian (in 1942). La 15 august 1942 a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943, preot la Manastirea Rohia de catre P.S. Nicolae Colan Episcopul Vadului, Feleacului si Clujului. Intre 22 noiembrie 1942 si 10 martie 1943 este incorporat, in ciuda hainei clericale, in armata maghiara, la Miscolt. La varsta de 23 de ani este numit staret al manastirii Rohia. Pentru meritele sale in conducerea manastirii, la propunerea P.S. Teofil al Clujului, Sfantul Sinod al BOR i-a conferit, in anul 1967, rangul de arhimandrit, iar in anul 1973 a fost ridicat la rangul de arhiereu, fiind ales episcop-vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului. In septembrie 1990 a fost ales episcop al Maramuresului si Satmarului. „Tot ce am facut, tot ce facem pozitiv, nu este meritul nostru individual. Este in primul rand, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza prin noi, niste oameni modesti. Totul este ajutor de la Dumnezeu”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro