Faliment la Bursa!

Ultimii 15 ani au fost devastatori pentru economia Maramuresului (vezi mineritul, marile platforme industriale), in locul colosilor socialisti aparand alti investitori. Insa cei care au crezut in „steaua” uzinelor si fabricilor locale s-au inselat amarnic.

La debutul “Cuponiadei”, multi naivi si-au luat actiuni la societatile unde lucrau ei ori familiile acestora. In cele mai multe cazuri, s-au pacalit profund, firmele respective, tranzactionate la Bursa Rasdaq, au fost intre timp suspendate de la tranzactionare si au intrat in dizolvare.

Viseu Forest SA, societatea la care inainte de Revolutie erau angajati mai toti locuitorii din Viseu de Sus, prin „strategii” financiare dubioase, a ajuns in proprietatea firmelor lui Vasile Coman, zis Varzaru (Vasilica Com si RG Holz Company). Asa ca in 2002, printr-o decizie Rasdaq-CNVM, Viseu Forest a fost suspendata de la tranzactionare pe termen nelimitat, sutele de viseuani care si-au depus actiunile la aceasta societate ramanand cu buzele umflate.

La fel s-a petrecut si cu Mecanica SA si Independenta SA, tot din Viseu, suspendate de la tranzactionare in aprilie 2005. Din micul orasel Viseu, care conduce in topul judetean al somajului, doar Meduman SA (societate producatoare de alcaloizi pentru medicamente) a ramas tranzactionabila. Singurele alternative care le-au ramas viseuanilor sunt munca in strainatate sau angajarea la firmele lui Varzaru.

Sighet si Borsa, la fel...

Singurele societati sighetene tranzactionate la Bursa Rasdaq sunt Sigstrat SA (producator traditioanal de PAL, placaj si PFL), Mecanica SA (fabrica de suruburi), Parplast SA (fosta fabrica de perii are acum mari probleme financiare) si Agrotransport SA Sighet, dar ne vom abtine de la a comenta oportunitatea investitiei in actiunile acestora.

Firmele Tehnoutilaj SA, SIN SA, Sigmob SA (altadata principala forta economica a municipiului, fostul Combinat de Mobila), Marmatia SA (raposatul trust hotelier al urbei) si Enmec SA (fosta termocentrala) au fost suspendate in 2002 (exceptie Marmatia, care a declarat falimentul “abia” in octombrie 2003). Si in acest caz, cateva mii de sigheteni au luat teapa, actiunile si “cupoanele” lor nemaifacand doi bani.

La Borsa, doar Iezerul SA a ramas tranzactionabila, in timp ce Comtransport a fost suspendata din cauza dizolvarii, in 2002.

La nivel judetean, toate Agromec-urile (fostele SMA) au fost suspendate de pe piata bursiera, fiind falimentate si puse pe butuci.

Nimeni n-a fost tras la raspundere pentru teapa pe care zeci de mii de maramureseni au suferit-o.

Executarea silita

In afara firmelor mentionate, in urma schimbarii puterii politice, Finantele au demarat „strangerea cu usa” a marilor datornici catre Stat, trecandu-se de la executatea silita, pana la declararea falimentului acestora. Ministerul Finantelor Publice a publicat opisul intarziatilor la plata, in care (deloc surprinzator), am aflat o serie de firme sighetene.

Xilobaia SRL (producator de semifabricate de lemn), pentru neplata unor datorii, a intrat in executare silita, viitorul sutelor de angajati devenind nesigur. La fel s-a intamplat cu Arta Maramureseana (industrie usoara) si Pielarul SA (cooperativa mestesugareasca). S-a mai inceput procedura de executare silita pentru neplata la  asigurarile de sanatate si somaj pe numele societilor Renval Impex (fabrica de tapiterie) si Parplast (industrie usoara).

Surpriza pentru multi, firma MIMO International Aluprod SRL, sora cu MIMO SRL (proprietatea lui Mircea Motrea, prezentat anul trecut in revista “Capital” in topul celor mai bogati 300 de romani), datoare la neplata darilor pentru somaj, sanatate, pensii (asigurari de stat) si bugetul centralizat, a intrat in neplacuta si rusinoasa procedura de executare silita. Conform ultimului bilant publicat, Mimo International avea patru (4!) salariati, pierderi de 170 milioane lei si datorii de alte sute de milioane. Potrivit Ministerului de Finante, la ultimul bilant, MIMO SRL avea datorii de 22 miliarde si un profit net de 1,2 miliarde, in conditiile in care platea 42 de salariati.

Cam acesta este bilantul sumbru al marilor firme din Maramuresul istoric. Cu putine exceptii, praful si pulberea s-a ales din economia partii de nord a judetului, care de-abia isi mai duce zilele.

Teofil IVANCIUC