Faceti pocainta!

Mai presus de orice, Postul este o calatorie duhovniceasca, iar destinatia sa este Pastele, „Praznic al Praznicelor”. De aceea trebuie sa incepem prin a incerca sa intelegem legatura dintre Post si Paste, pentru ca aceasta descopera ceva esential, ceva fundamental, referitor la credinta si viata noastra crestina. Prin cuvintele psalmistului, timpul postului ne cheama la convertire. Precum am spus in predica precedenta, nu exista niciun post placut lui Dumnezeu fara convertire. Toate la timpul lor „O contesa orfana de parinti, tanara si bogata, statea intr-un castel si tinea foarte mult la rangul sau. Odata a venit la ea, in graba, fiica unui sarman zidar si i-a spus: - Tatal meu e pe moarte, sa veniti repede la el fiindca vrea sa vorbeasca cu dumneavoastra despre un lucru foarte important. Contesa a refuzat cererea spunand: Ce poate sa-mi spuna un zidar amarat? Peste un ceas fiica zidarului s-a intors din nou, era si mai agitata si i-a zis, din nou, contesei: - Veniti repede, fiindca mama dumneavoastra, in timpul ultimului razboi, a cerut sa fie zidit mult aur si argint. Tatal meu vrea sa va spuna unde sunt zidite comorile. De aceasta data domnisoara a fost mai harnica, a pornit pe drum dar, cand a ajuns in casa zidarului, acesta tocmai murise. Pe urma a trebuit sa sparga zidurile castelului in mai multe puncte, dar cautarile au fost zadarnice. Nu a mai fost posibila gasirea tezaurului”. Toate trebuie facute la timpul lor. Dumnezeu acum ne cheama la pocainta si nu putem spune ca nu ne intereseaza, ca nu avem chef sau ca nu suntem pacatosi. „Daca nu veti face pocainta, veti pieri cu totii!” Din istoria Evangheliei de azi am auzit ca oamenii au venit la Isus cu vesti tragice. In Galilea, in orasul Siloe, un turn s-a prabusit peste oameni si acolo, pe loc, au murit 18 persoane. In acelasi timp, guvernatorul Pilat a masacrat o gramada de oameni dintre cei care au venit la templu sa se roage. Acesti oameni erau convinsi ca aceia care au murit acolo si-au meritat soarta fiindca erau pacatosi... Nici de data aceasta Isus nu vorbeste despre cauza mortii, ci se intoarce spre cei vii si spune clar: „sa nu credeti ca acesti oameni care au murit erau mai pacatosi decat ceilalti oameni, dar va spun: daca nu veti face pocainta, veti pieri cu totii”. Sigur ca nu se dau lectii mortilor, ci mortii vorbesc celor vii. Timpul vizitei Domnului Cand auzim vorbindu-se despre nenorociri, cum s-a intamplat cu cateva zile in urma in jurul Oceanului Indian, multi dintre noi vor sa vada in cele intamplate pedeapsa lui Dumnezeu, fara ca sa tragem concluzia: putem, si nici nu este imposibil, sa murim si noi la fel. Daca este asa, atunci trebuie sa ne preocupe soarta noastra vesnica pentru ca si noua ne suna avertizarea lui Isus: daca nu veti face pocainta, veti muri la fel! Dumnezeu a rabdat necredinta evreilor mii de ani. Potirul s-a umplut dupa rastignirea lui Isus, in anul 70, cand Ierusalimul a fost daramat de catre romani, oamenii masacrati, locul cetatii a fost presarat cu sare. Referitor la cele intamplate, explicatii sunt mai multe, numai ca Isus zice altfel: evreii nu au recunoscut timpul vizitei Domnului. Tot timpul Dumnezeu trece printre noi, in diferite moduri ne viziteaza, dar greseala evreilor se repeta si azi: nici noi nu-L recunoastem. Daca citim paginile ultimului secol (1900-2000) istoria lumii se prezinta ingrozitor. Bilantul este trist: oamenii au murit din cauza ciumei, a eruptiilor vulcanice, a cutremurelor de pamant, a diferitelor epidemii, a inundatiilor, a tifosului, a sidei si, mai ales, a celor doua razboaie mondiale care au culminat cu bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki... Statisticile arata ca au murit subit si in chip dramatic 81 milioane de oameni, la care, daca mai adaugam acele 100 milioane de oameni omorati de comunisti in diferite lagare de exterminare, nu mai putem dormi linistiti spunand: cu noi nu se va intampla asa ceva! Ba da! Se poate intampla, fiindca Isus ne avertizeaza si pe noi: daca nu va veti converti, veti pieri cu totii la fel! Aceasta avertizare nu vrea sa spuna ca vom muri in diferite accidente, ci nepregatiti sufleteste, fiindca nu ne dam seama ca Dumnezeu ne cheama pe nume, prin semnele timpului in care traim. Sangele patimirii Nu trebuie sa-l desenam pe dracu’ pe pereti pentru ca, la urma, apare. Biserica nu este o sperietoare de pasari, nici nu este un fel de bau-bau care vrea sa-i sperie pe copiii sai. Cei care manipuleaza lumea de azi sunt deja foarte speriati fiindca au pierdut controlul. Si acest post ne spune: avem putin timp de trait si acest timp ne-a fost obtinut de Isus prin sangele sau varsat in patimire. Deci, noi trebuie sa ne ocupam de pacatele noastre si nu de ale altora, trebuie sa ne convertim cu totii, altfel vom pieri si noi pentru vesnicie. Preot, Heinrich Francisc